Din "Fântâna darurilor"

Pr. Alin Ciprian Cîndea: O alegere clară și hotărâtă pentru o viață cu sens

Pr. Alin Ciprian Cîndea, preot al Misiunii Greco-Catolice din Paris

În viața noastră de zi cu zi, suntem adesea puși în fața unor alegeri care ne testează loialitatea și devotamentul. Sfânta Scriptură ne oferă îndrumări valoroase în această privință, fapt pentru care vom dezvolta această reflecție plecând de la cuvintele lui Isus: «Nimeni nu poate sa slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiti lui Dumnezeu și lui mamona» (Matei, 6:24).

Biblia ne învață clar că încercarea de a sluji două stăpâniri este imposibilă și ne duce la o viață divizată și instabilă. În Vechiul Testament, Iosua a spus poporului Israel: "Alegeți astăzi cui veți sluji;... cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului." (Iosua 24:15). Această chemare la o alegere clară și definitivă reflectă nevoia de a fi dedicați în întregime unei singure căi.

Sfinții Părinți au subliniat importanța și beneficiile alegerii de a-l urma și de a trăi cu Dumnezeu: "Inima omului este neliniștită până când își găsește odihna în Tine, Doamne", spunea Sfântul Augustin. Această neliniște reflectă încercarea de a împăca dorințele lumești cu chemarea lui Dumnezeu, un efort care sfârșește întotdeauna în eșec dacă nu este dedicat în totalitate Celui care chamă. Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru a explica această realitate, se folosește de o imagine care invită la un proces de conștientizare: "Nu poate intra lumina și întunericul în aceeași cameră." Acest citat ne amintește că lumina adevărului divin nu poate coexista cu întunericul lumesc, iar încercarea de a le combina duce doar la confuzie și neîmplinire.

Papa Benedict al XVI-lea, în scrierile sale, a accentuat ideea că adevărata libertate și adevăratul sens al vieții le aflăm doar în devotamentul complet față de Dumnezeu: "Adevărata libertate constă în a nu sluji alt stăpân decât pe Dumnezeu." Orice altă formă de slujire, fie ea materială sau ideologică, este de fapt o formă de sclavie.

Și filosofii, în decursul timpului, au meditat asupra acestei teme. Platon a scris despre necesitatea de a alege calea virtuoasă și adevărată: "Nu putem servi simultan interesul propriu și interesul comun; trebuie să alegem unul dintre ele." Această alegere se reflectă în viața noastră spirituală, unde interesul propriu, adesea reprezentat de mamona, trebuie abandonat pentru a îmbrățișa interesul comun al unei vieți trăite în adevăr și iubire adevărată, cale a Cerului.

Fiecare dintre noi, creștinii de azi, suntem chemați să facem o alegere clară și hotărâtă în viețile noastre: să slujim unui singur Domn și să-l reprezentăm oriunde ne-am afla. Încercarea de a împăca dorințele lumești cu chemarea lui Dumnezeu este nu doar imposibilă, ci și distrugătoare a sufletului. Doar printr-un devotament complet și nedivizat față de Dumnezeu putem găsi adevărata pace și împlinire, doar așa ne manifestăm cu adevărat credința. Fericitul Episcop Vasile Aftenie, atrăgâdu-le atenţia unor preoți care acceptaseră să facă un compromis cu comuniștii, le spunea: „credinţa noastră nu este o cămaşă pe care s-o îmbraci noaptea şi dimineaţa s-o dai jos. Nu pot nega ceea ce am propovăduit o viaţă întreagă”. 

Sa ne amintim mereu de cuvintele lui și de cele ale lui Iosua: ”cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” și să căutăm înțelepciunea în lumină și în învățăturile Bisericii pentru a trăi o viață de credință, plină de sens și dedicată Adevărului.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5