Pr. Vasile Beni: Avem nevoie, mai mult ca oricând, de făcători de pace

Pacea și Dreptatea                                             

Două familii trăiesc în case alăturate. Din una din ele toată ziua se aud strigăte şi certuri, în timp ce în cealaltă casă e linişte.......Într-una din seri în prima casă izbucneşte din nou o ceartă, iar soţia îi spune soţului: Mergi la ei şi vezi cum trăiesc și de ce nu se sfădesc……și apoi vino și spune-mi….

Textul Evangheliei la Duminica 14-a după Rusalii: „Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis. Auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie și, trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți, deci, la răspântiile drumurilor și, pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Atunci, ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar Împăratul, intrând ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși”(Ev. Matei 22, 2-14).

Pilda „nunții fiului de împărat” ne descrie chemarea lui Dumnezeu, la comuniune cu El, comuniune de care ne aducem aminte încă din copilărie, când  fiecare dintre noi am mers împreună cu părinţii sau bunicii alături de cei dragi la Sfânta Biserică pentru a participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

Sfânta Liturghie este slujba centrului cultului creştin ortodox în care Hristos vine pentru a ne sfinţi şi a ni se dărui prin Împărtăşanie. La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte întreaga viaţă a Mântuitorului. Iar săvârşirea Sfintei Liturghii are ca obiect  prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar ca scop sfinţirea credincioşilor şi iertarea păcatelor.

 La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi, pentru cei prezenţi, dar şi pentru cei care nu pot participa, îi mulţumim pentru binefacerile pe care le ştim, dar şi pe care nu le ştim.

Cuvântul „Pace” rostit în timpul Sfintei Liturghii. Când Pruncul Iisus S-a născut în ieslea din Betleem îngerii cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”,  la Paşti, în prima zi a săptămânii, Iisus înviat intră la ucenicii Săi ascunşi de frică în Foişorul Cinei şi îi binecuvintează zicând „Pace vouă!”

Pacea l-a însoțit mereu pe Mântuitorul Hristos, iar El ne-a binecuvântat să o purtăm și noi, cu noi, în noi: „Pace vouă!”; „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se întristeze!” (Ioan 14, 27).

„- Cu pace Domnului să ne rugăm.

- Pentru pacea de sus …….

- Pentru pacea a toată lumea……pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

- Iară şi iară cu pace…..

- Pace tuturor! ……

- Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…..

- Câţi suntem credincioşi, iară şi iară cu pace….

- Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace…..

- Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace …….

- Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace….

- Sfânta Jertfă cu pace a o aduce.

- Mila păcii, jertfa laudei.

- Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru toată lumea, pentru sfânta sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc, pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod). Dă lor, Doamne, paşnică ocârmuire, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi curăţia.

- Întâi pomeneşte, Doamne, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

- Cu pace să ieşim.

 - Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta; şi nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod) şi la tot poporul Tău”.

Căutaţi pacea cu toţii, şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evr. 12, 14). Pentru că, dacă avem pace, avem și bucurie, două daruri dumnezeiești care trebuie primite cu recunoștință și trebuie căutate și cultivate. Când avem pace în suflet, în familie, la serviciu, în societatea în care trăim toate sunt „bune foarte”. Nici când avem dreptate, să nu stricăm pacea pentru dreptate. Să ai de cinci ori dreptate şi o dată pace, tot pacea e mai mare.

Un exemplu care ne arată cum se poate păstra pacea:

Două familii trăiesc în case alăturate. Din una din ele toată ziua se aud strigăte şi certuri, în timp ce în cealaltă casă e linişte.

Într-una din seri, în prima casă izbucneşte din nou o ceartă, iar soţia îi spune soţului:

- Ai auzit vreodată înjurături şi scandaluri din casa vecinilor? Poate mergi la ei şi afli cum trăiesc.

Atunci soţul s-a ascuns lângă fereastra casei vecine, ascultând ce se petrece. În casa vecinilor fiecare îşi vedea de treaba lui, soţia la bucătărie, soţul scrie ceva la masă. Deodată sună telefonul, iar bărbatul se ridică rapid, şi în drum spre hol atinge o vază, aceasta se răstoarnă şi se face ţăndări.

Bărbatul îngenunchează şi strânge cioburile de pe podea. Se apropie şi soţia, îngenunchează lângă el şi-l ajută.

Bărbatul i se adresează soţiei: Îmi pare rău, dragă, m-am grăbit să răspund la telefon, am atins vaza şi am spart-o.

- E vina mea, dragul meu, eu nu am pus-o la un loc mai potrivit, astfel nu aveai cum  să n-o atingi. Soţii s-au îmbrăţişat, au strâns cioburile şi fiecare a revenit la treburile sale.

Bărbatul care a urmărit această scenă se întoarce la casa sa, iar soţia îl întreabă dacă a aflat secretul vecinilor.

- Da, i-a răspuns soţul. În familia lor, ambii sunt vinovaţi, iar în a noastră, amândoi avem dreptate!

 În contextul lumii de astăzi, frământată de neînţelegeri şi războaie, avem nevoie mai mult ca oricând de făcători de pace, adică de toţi aceia care pot preveni sau aplana conflictele între oameni, în societate sau între popoare. Trebuie să păstrăm totdeauna pacea şi unitatea Bisericii lui Hristos.  Sfinţii Bisericii Ortodoxe spun că pacea socială depinde mult de pacea spirituală a sufletului când omul exprimă această pace în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Amin.

                             Pr. Vasile Beni