Pr. Vasile Beni: Când vezi pe cineva în necaz, să te duci să-i spui lui Dumnezeu rugându-te pentru el

Cât timp trăieşte pe pământ, fiinţa omenească îndură multe şi felurite suferinţe. Unii sunt bolnavi, alţii sunt singuri şi părăsiţi. Unii n-au pe nimeni să-i îngrijească şi să-i mângâie, iar în astfel de situaţii creştinul trebuie să răspundă cu un sentiment de milă. Sf. Grigorie de Nyssa zice: „mila este împreună pătimirea faţă de cei căzuţi în suferinţă”.
În Evanghelia acestei duminici ni se arată cum un ofiţer păgân vine la Iisus spunându-i despre sluga sa că este bolnavă, rugându-l să îl vindece. Iisus îi răspunde: venind îl voi vindeca, dar sutaşul se smereşte zicând că nu este vrednic ca Iisus să intre în casa sa, lucru ce-L determină pe Iisus să spună: du-te şi să-ţi fie şie după cum ai crezut şi s-a vindecat sluga lui.
Din relatarea pe scurt a acestei Evanghelii, una dintre învăţături ar putea fi:
Fiecare suntem responsabili de ceea ce şi cum vorbim
Poate mă înşel, dar niciodată nu s-a vorbit mai mult ca în zilele noastre. Avem sute de posturi TV, iar la marea lor majoritate se vorbeşte non-stop. Avem mii de minute la abonamente sau la cartelele de telefon, avem mii de SMS-uri şi se trimit enorm de multe mesaje. Avem messenger şi facebook care sunt conectate, aproape non-stop. Avem posibilităţi să vorbim ieftin de tot în afara graniţelor ţării. Am putea concluziona că niciodată n-a fost mai uşor să comunici.
Am putea spune că avem şi libertatea de a vorbi ce ne place, când ne place, cu cine ne place, indiferent dacă e bine sau rău, dacă trebuie sau nu, dacă e sau nu constructiv.
Oamenii au capacitatea de a se face înţeleşi – prin cuvintele noastre putem să ne rugăm, să mângâiem, să încurajăm, să aducem speranţă, să construim.
Dar să fim atenţi că vorbele noastre pot învia sau pot ucide, ridica sau doborî, mângâia sau întrista, încuraja sau descuraja, zidi sau dărâma, provoca zâmbete sau stârni lacrimi.
Câţi dintre noi ne mai găsim timp să vedem un răsărit de soare, să auzim un cântec de greier, să ne oprim în faţa unei flori şi să medităm – cine a făcut-o şi cum îi poartă de grijă. Câţi dintre noi mai observăm că în lume sunt şi oameni bolnavi care aşteaptă un cuvânt de mângâiere, o îmbărbătare, o privire şi o încurajare , spunându-i sunt cu tine, sunt alături de tine.
Cine poate descrie satisfacţia pe care o ai atunci când faci binele şi poate de multe ori ai fost îndreptăţit să faci răul.
Cu toţii ar trebui să avem un obiectiv în viaţă de a fi caracterizaţi de Iisus pozitiv asemenea sutaşului, despre care Iisus a spus: „că la nimeni în Israel n-a găsit atâta credinţă”.
Evanghelia a patra după Rusalii ne cheamă să folosim cuvântul doar pentru a vindeca, pentru a ridica, pentru a întări comuniunea oamenilor cu Dumnezeu şi împreună spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră. Amin!