Pr. Vasile Beni: Păcatul Necredinţei

Textul Evangheliei la duminica a 13-a după Rusalii: „Era un om oarecare, stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.  Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.  Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.  La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.  Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?   I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.   Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”?  De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.  Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi”. (Ev.21,33-44-pilda despre vierii necredincioși)

Ce sunt pildele sau parabolele - Dacă ne aruncăm privirea cu atenţie asupra calendarului creştin pentru această zi de duminică, ni se spune în titlul pe care îl poartă textul Evangheliei, ca de altfel toate evangheliile care se citesc la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Astfel, în calendar poartă numele de „Pilda lucrătorilor răi sau Pilda vierilor necredincioşi”. Însă, pentru început, să ne oprim şi să încercăm a răspunde ce a vrut Mântuitorul să ne spună prin pilde. De obicei, Mântuitorul vorbea direct ucenicilor, dar pentru ca învăţătura Lui să fie mai atrăgătoare, mai uşor de înţeles şi de ţinut minte, o învăluia într-o vorbire deosebită. Cuvântul parabolă este de origine grecească şi înseamnă comparaţie sau asemănare.  Şi pericopa Evanghelică a Duminicii a XIII-a după Rusalii, atât de minunată şi plină de înţelesuri duhovniceşti, ne aminteşte de Pilda lucrătorilor celor răi, în care Mântuitorul Iisus Hristos expune profetic Jertfa Sa pe Cruce, Răstignirea şi Moartea Sa, fiind vorba despre lucrătorii de la o vie care, din răutate şi lăcomie, doresc să jefuiască roadele sale, iar pentru aceasta, ei alungă şi batjocoresc mai întâi pe cei doi trimişi ai stăpânului viei, iar când acesta trimite chiar pe fiul său, socotind că lucrătorii se vor ruşina de el, în cele din urmă îl ucid, gândind cu nesăbuinţă că, via va rămâne moştenirea lor. Şi tocmai de aceea, pentru fiecare secol și pentru fiecare om, parabolele Domnului sunt complet valabile, pentru că ni se adresează nouă, tuturor. Ele ne vorbesc tuturor și ne cheamă la pocăință.

 Ce închipuie fiecare personaj din evanghelie : Omul gospodar, care a făcut via, îl  închipuie pe Dumnezeu, care a făcut lumea. Gardul cu care este împrejmuită via înseamnă legea pe care a dat-o Dumnezeu lumii.Teascul reprezintă altarul pentru jertfă, iar Turnul de pază, locașul sfințit la care, mergând omul și păzind legea Domnului, putea să fie în siguranță. Lucrătorii în seama cărora a dat via să o lucreze închipuiesc poporul evreu pe care-l alesese Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Evreii n-au voit să-i asculte și i-au persecutat și alungat. Ca și stăpânul din parabolă, care a trimis și a doua oră servitorii, Dumnezeu a ridicat totuși din nou profeți, judecători - dar nici de aceștia n-au ascultat. În sfârșit, trimite pe însuși Fiul Său Iisus Hristos, dar și pe El, evreii, fără să se rușineze, ca și lucrătorii aceia, l-au scos afară din cetate și l-au răstignit. Piatra nesocotită de ziditori, despre care se vorbește la sfârșitul parabolei, reprezintă pe Mântuitorul care  leagă și întărește cu învățătura Sa legea cea veche cu cea nouă.

Ce înţelegem prin păcatul Necredinței?  Ar fi bine să ştim sau mai bine zis să ne amintim că Dumnezeu este Milostiv, Îndelung răbdător, Bun şi de oameni iubitor şi  indiferent cât de rele sunt păcatele noastre, există iertare pentru ele. Cu o condiţie, ca noi să ne reîntoarcem, să ne căim şi să facem fapte bune. Şi aici mă opresc la câteva exemple: Dumnezeu l-a iertat pe David pentru adulter, necinste şi crimă (2 Samuel 12.13; Ps.51). El l-a iertat pe fiul risipitor pentru "viaţa lui uşuratică". Tripla lepădare a Domnului de către Simon Petru, însoţită de blestemare, a fost iertată (Matei 26.74-75). Apostolul Pavel a fost iertat pentru persecuţiile nemiloase ale creştinilor de dinaintea convertirii sale (Fapte 9.1). Aşadar ,prin păcat fiecare dintre noi ne opunem prin gând, cuvânt sau faptă împotriva voinţei divine, prin păcatul necredinţei am putea spune că este o dorinţă a noastră  de a nega prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Încăpățânarea de a i te împotrivi lui Dumnezeu sau, după cum spunea Cioran despre sine: am trăit „plăcerea negativă și perversă a refuzului” a refuzului de a crede în Dumnezeu și de a-L asculta. Însă ar fi bine să ştim că atunci când noi nu credem în Dumnezeu ne opunem evidenţei şi împotriva Celui care a făcut lumea văzută şi nevăzută, dar şi a Celui care îi poartă de grijă. Să nu uităm că necredinţa ne duce la faliment. Când suntem tineri de multe ori refuzăm ajutorul lui Dumnzeu, pentru că ne simţim în putere şi suntem sănătoşi şi credem că nu avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne rezolva toate lucrurile, că nu avem nevoie de Dumnezeu pentru ca să trăim şi să  reuşim în viaţă. Iulian Apostatul știa și simțea că, încercarea lui de a restaura păgânismul și de a distruge Biserica e o încercare ridicolă și fără nicio finalitate și, cu toate acestea, și-a pus planul nebunesc în aplicare până la capătul vieții lui. Friedrich Nietzsche știa și simțea că negarea lui Dumnezeu e o sinucidere duhovnicească, dar a mers până la capăt, murind nebun.

 Câteva concluzii:  Domnul a folosit în pildele Sale comparaţia cu viţa de vie, iar Pilda vierilor este încercarea Învăţătorului de a atrage atenţia oamenilor credincioşi asupra unor principii spirituale de viaţă. Acei oameni angajaţi ca să lucreze via sunt slujitorii Legii celei Vechi, iar Evanghelia ne spune că, după ce a sădit via, a împrejmuit-o, a săpat teasc în ea şi a zidit un turn, adică a lăsat-o lucrătorilor într-o stare de organizare completă, după care stăpânul viei a plecat departe şi i-a lăsat pe lucrători să o păzească şi să o cultive pentru a o face roditoare. Stăpânul nu a rămas lângă lucrători ca să-i supravegheze îndeaproape, ci îi supraveghea din depărtare, ca şi când nu-i vedea ce făptuiesc, iar prin aceasta, Evanghelia ne arată cât de multă libertate ne dăruieşte Dumnezeu, ca fiecare dintre noi, în mod liber, să putem împlini Voia Lui, să alegem între a fi credincioşi şi recunoscători sau a fi necredincioşi şi nerecunoscători, autori ai unor fapte binevoitoare sau ai unor fapte răuvoitoare, să alegem între a fi lucrători cinstiţi şi buni sau lucrători vicleni şi răuvoitori.

Parabola e continuu valabilă și ne vizează pe noi toți. Atâta timp cât răutatea, invidia, răzbunarea, ipocrizia, necredința nu sunt numai patimile celor din vechime,  ci și ale celor din zilele noastre, ale postmodernilor, şi de aceea această pildă se adresează şi omului de astăzi, care se afundă cu fiecare zi în păcatul neascultării, al necredinţei, al indiferenţei şi insensibilităţii sufleteşti, iar parabola lucrătorilor celor răi este şi o lecţie dată celor care, socotindu-se a fi învăţători şi slujitori în numele Lui Dumnezeu, ajung să creadă că lor li se cuvine, de drept, Împărăţia Lui Dumnezeu, indiferent de moralitatea şi de faptele proprii.

Să nu uităm că Iisus e piatra din capul unghiului, El e Piatra pe care au respins-o ziditorii! Și ziditorii suntem fiecare dintre noi, care Îl respingem pe El din construcția noastră interioară și nu Îl punem pe El ca piatră fundamentală a zidirii noastre duhovnicești.

Acea plecare departe are şi înţelesul de îndelungă răbdare a Lui Dumnezeu, Cel care nu îl pedepseşte pe om imediat după ce a săvârşit păcatul, ci, prin diferite mijloace, voieşte să-l întoarcă din calea păcatului pe calea împlinirii poruncilor Sale.

Ne aflăm cu ajutorul Bunului Dumnezeu la sfârşitul, dar şi la începutul (doar peste câteva zile) anului nou bisericesc. De aceea, să ne rugăm în primul rând mulţumindu-I pentru toate binefacerile pe care Le-a revărsat asupra noastră şi apoi să ne rugăm  să fie un an în care să sporim și mai mult în credință, în nădejde și în dragoste, în pace, în înțelegere și în înțelepciune, în curăție, în seninătate și în sfințenie. Pentru că acestea sunt virtuțile creștinești care trebuie să ne caracterizeze. Să ne caracterizeze mila, iertarea, bunătatea, facerea de bine, cuvioșia, bunul simț şi eleganța duhovnicească. Şi să nu uităm că Bunul Dumnezeu ne judecă nu după cine părem a fi, ci după ceea ce suntem cu adevărat. Amin!

Pr.Vasile Beni