Pr. Vasile Beni: Să ne ferim să judecăm oamenii pentru că nu ştim ce se petrece în sufletul lor

-PILDE CARE ZUGRĂVESC CU EXACTITATE ADEVĂRUL VIEŢII

Patriarhul Pavle al Serbiei umbla mult pe jos sau cu autobuzul….Având de mers la o biserică care era mai îndepărtată de patriahie, diaconul îi sugerează să meargă cu automobilul……e vară, lumea merge la ștrand……. „Ştiţi, părinte – se întoarse Patriarhul Pavle – fiecare vede ceea ce doreşte!”

    Textul Evangheliei la Duminica 32-a după Rusalii: „În vremea aceea, Iisus trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, care era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi, alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să se găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 1-10).

Dragii noștri credincioși!

          Din viaţa de zi cu zi am putea să constatăm că fiecare dintre noi vedem aşa cum suntem: pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme , muzicianul o percepe în sunete, economistul în mărfuri: ,,Pe geamul închisorii priveau doi, unul văzu stele, celălalt noroi”.

    Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea. Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi.
      Cel care este plin de ură vede oamenii urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi ni se va părea că ceilalţi ne ameninţă,  şi de cele mai multe ori, îl judecăm pe aproapele după cum suntem noi.

  „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!" (Matei 6,22-23). Ochiul este fereastra întregului trup. Prin „ochi", Iisus înţelege sufletul omului. Dacă sufletul nu este curat; dacă este întunecat de prejudecăţi, de ură, de poftă trupească, de îngâmfare; dacă este obsedat de invidie şi gelozie, ne va deforma întreaga noastră viziune. Vom vedea oamenii şi lucrurile nu aşa cum sunt, ci cu deformările datorate urii sau invidiei noastre, așa cum cei din Ierihon l-au judecat pe Zaheu. De aceea ar fi bine ca întotdeauna să ne ferim de ai judeca pe oameni pentru că nu ştim ce se petrece în sufletul lor.

    1. E seară și ne aflăm în piața unui oraș. În colțul pieței stă o femeie, care, din când în când, se uită la ceasul din turnul clopotniţei. Pe lângă această femeie au trecut trei bărbați.

     Primul era hoț. Trecând pe lângă ea, s-a gândit: „Asta-i hoață! Probabil își așteaptă complicele ca să meargă și să curețe și cartierul vecin, unde sunt mulți bogați".

    Al doilea bărbat era desfrânat, un om cu totul decăzut din punct de vedere moral. El s-a gândit: „Asta-i o desfrânată. Probabil își așteaptă amantul cu care va fugi de la soția sa pentru niște ”treburi urgente” și vor merge apoi să se ocupe cu lucrurile lor murdare”.

     Al treilea bărbat era creștin. Acesta s-a gândit: „Ce femeie smerită! Așteaptă, probabil, să înceapă slujba de seară pentru a se ruga în biserică".

      Pilda aceasta zugrăvește cu exactitate adevărul vieții. Omul, care este stăpânit de o anumită patimă sau de un păcat anume, vede acest păcat pretutindeni, chiar și acolo unde nu este. În el totul se schimbă, privește lumea cu alți ochi. Vrea să vadă în toți și în toate păcatul de care el însuși este stăpânit. Îi este mai uşor să vadă păcatul lui în ceilalți decât să se îndrepte pe sine. „Eu sunt desfrânat, vecinul meu este desfrânat, toți oamenii sunt desfrânați, toți sunt la fel ca mine".

    A gândi altfel, ar însemna începutul pocăinţei. Un păcătos care nu se pocăiește cu siguranță va vedea peste tot păcatul care-l stăpâneşte pe el, și, mai mult decât atât, se va strădui să atragă cât mai mulți oameni în acest păcat.

2. Patriarhul Pavle al Serbiei a fost singurul dintre mitropoliţi care nu dorea să fie ales patriarh. Nu mergea cu mașina, umbla mult pe jos și cu autobuzul și de aceea i se spunea „sfântul care umblă printre noi”.

     În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo Brdo.
– Cum vom merge? Cu automobilul? – întrebă diaconul.
– Cu autobuzul! – răspunse Patriarhul cu hotărâre.
– E aglomeraţie, e înăbuşitor în autobuz, şi nici nu-i aproape…
– Mergem! – zise din nou scurt Sfinţia Sa.
– Dar… – mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major –Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija (cel mai vestit ştrand), autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit...
– Ştiţi, părinte – se întoarse Patriarhul Pavle – fiecare vede ceea ce doreşte!

Pr. Vasile Beni