PreTextele unei dezbateri la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc”

Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” oferă zilele acestea evenimente culturale deosebite, premergătoare punctului culminant al deschiderii oficiale. Aflat în cadrul „Zilelor inaugurării Bibliotecii Judeţene «George Coşbuc»”, evenimentul de miercuri, 22 mai 2013, a fost unul onorant (cu supra de măsură) pentru Liceul Tehnologic Lechinţa. Directorul instituţiei de cultură bistriţene, Ioan Pintea, ne-a invitat la o întâlnire care a avut ca pretext tocmai revista noastră şcolară.
Evenimentul în sine s-a dorit a fi, în acelaşi timp, o prezentare a revistei „PreTexte”, cât şi o dezbatere pe tema publicaţiilor şcolare intitulată „Revistele şcolare – pretexte de învăţare alternativă”. În faţa unui public nu tocmai numeros, dar direct interesat de subiectul întâlnirii, s-a conturat un dialog consistent la care şi-au dat concursul invitaţii Cornel Cotuţiu, Mircea Măluţ, Zorin Diaconescu, Olimpiu Nuşfelean, Adrian Iliuţă (coordonatorul revistei „PreTexte”) şi Raluca Baciu (directorul Liceului Tehnologic Lechinţa).
Amfitrionul şi moderatorul dezbaterii, domnul Ioan Pintea, a ţinut să atragă atenţia publicului prin faptul că PreTexte este o revistă şcolară care se poate înscrie cu succes într-o tradiţie a publicaţiilor de acest gen din judeţul nostru (referire făcându-se la „Muza someşană” sau „Izvoare”, pentru a da doar câteva exemple de reviste şcolare care au făcut istorie). Domnia sa a mai subliniat faptul că revista noastră este un demers bine gândit şi structurat care a reuşit să se impună foarte repede pe plan local şi datorită bunei promovări pe care şi-a făcut-o. Nu în ultimul rând, „PreTexte” poate fi un exemplu, a adăugat moderatorul, prin conceptul jurnalistic, prin modul său de organizare, cu atât mai mult cu cât arealul revuistic şcolar cunoaşte un declin în prezent.
Domnul Cornel Cotuţiu a lăudat această revistă şcolară pentru felul în care a reuşit să pună în valoare trinomul „părinte – elev – profesor”. E o abordare fericită aceasta, a spus domnia sa, vizibilă mai ales în numărul doi al publicaţiei, care dă o altă greutate actului educaţional. Aspectul grafic al revistei a fost remarcat totodată, în spatele căruia se ascunde „un artist în timpul liber”, chiar directorul şcolii lechinţene, Raluca Baciu.
Pentru Mircea Măluţ, revistele şcolare sunt un bun prilej de antrenare a elevilor într-o ucenicie jurnalistică, iar dacă vorbim de creaţia exclusiv literară, aceste publicaţii au fost şi sunt locurile de debut ale unor scriitori consacraţi sau în devenire. Astfel că, departe de a fi trimise în derizoriu, considerate stângace jocuri de copii, revistele şcolare, atunci când sunt serios lucrate, reprezintă adevărate laboratoare de creaţie, un mod util şi diferit de a învăţa să te exprimi. Sunt pretexte de a te forma.
Miza dezbaterii s-a mutat odată cu intervenţia domnului Zorin Diaconescu. Acesta a salutat apariţia „PreTextelor” şi a mărturisit că a fost surprins foarte plăcut de cele existente în paginile revistei, de tipăritura în sine. Însă trăim vremuri în care mesajul, informaţia trebuie să ajungă în timp real la receptor, iar tipăritura nu mai deţine atributele acestea. Mesajul „print” prezintă un decalaj enorm faţă de nevoia de interacţiune a cititorului. Tocmai din această cauză el pierde teren, devine oarecum anacronic. Astfel, interlocutorul a propus ca nu doar revista „PreTexte”, ci şi alte publicaţii culturale să mizeze şi pe o existenţă online, interactivă, una în care autorii şi consumatorii de texte să intre în dialog, să aibă posibilitatea de a obţine feedback. Aceasta este o modalitate de a face cultură care s-ar bucura de un impact mult mai mare. Este păcat, s-a sugerat, ca o revistă de genul „PreTextelor” să fie cunoscută într-un mod atât de restrâns, să fie reperată doar zonal.
Cel care a dat o replică imediată acestei propuneri a fost Olimpiu Nuşfelean. Acesta a arătat că existenţa online a unei publicaţii culturale presupune, în primul rând, un efort mult mai mare dacă e să ne gândim la un mijloc de administrare a fluxului informaţional pe care un asemenea mediu îl aduce cu sine. În plus, dacă avem în vedere strict postarea pe internet a unei reviste şcolare, trebuie să nu uităm de scopurile educative pe care, în mod obligatoriu, un astfel de proiect le are. Există, o ştim prea bine, un limbaj paralel celui literar/oficial (fie al sms-urilor, fie al mess-ului) care se insinuează instantaneu în spaţiile de „comment” pe orice tip de pagină web care permite aşa ceva. Interacţiunea cu cititorul virtual prezintă riscul tot mai des al contaminării cu acest tip de limbaj paralel. Or, a permite unui asemenea limbaj să existe lângă textele „curate” ale unei reviste şcolare ar însemna punerea sub semnul întrebării a ţelului educaţional. Varianta „print” permite un control al acurateţii, garantează un model de exprimare scrisă, formează un anumit gust, încearcă să impună o anumită ţinută. Însă lucrurile vizând existenţa online sau print a textului cultural/educaţional sunt departe de a fi aşezate. Domnul Nuşfelean a făcut şi o trimitere, în acest punct al discuţiei, la disputa ivită în câmpul educaţional legată de viitoarele manuale în format electronic care ar concura (sau submina) pe cele clasice. Este însă sistemul pregătit pentru abordarea digitală a învăţării? Revenind la „PreTexte”, domnia sa a remarcat efervescenţa pe care o transmite această publicaţie. Ineditul ei, rezultând dintr-o formulă novatoare gândită de realizatorii acesteia, arată că o revitalizare a revistelor şcolare e încă posibilă. Este aceasta şi o ambiţie a coordonatorului „PreTextelor” de a arăta nu doar o altă faţă a şcolii din mediul rural, ci şi a unui interes pentru lucruri aparent gratuite, dar esenţial constructive.
Dându-mi-se cuvântul, am reuşit să creionez o scurtă prezentare a revistei pe care o coordonez. Dincolo de aceste amănunte, am punctat faptul că am reuşit să coagulăm o echipă în jurul acestui proiect, iar acesta nu este puţin lucru în condiţiile în care pentru asemenea demersuri interesul pare să fi apus de mult. Există o efervescenţă legată de „PreTexte”, o animozitate care ne dă elan şi care ne propulsează pe mai departe. De aici a derivat şi dorinţa de a ne promova mediatic, destul de insistent, iar faptul în sine ne-a făcut nu doar cunoscuţi, ci şi apreciaţi. Munca la elaborarea revistei a fost dublată de una de „PR”, aşa cum bine a remarcat şi domnul Pintea.
În final, directorul Liceului Tehnologic Lechinţa, Raluca Baciu, a făcut câteva aprecieri despre latura culturală pe care „PreTexte” o dă instituţiei pe care o conduce. Lansările celor două numere apărute până acum au fost prilejuri minunate de întâlnire cu adevarata cultură chiar la Lechinţa, în incinta şcolii. Acest tip de evenimente nu doar că sunt de bun augur, ci reuşesc să dea o altă conotaţie şcolii din localitate, să îi crească prestigiul. „Pe viitor, a declarat Raluca Baciu, ne dorim ca fiecare apariţie a revistei «PreTexte» să fie pretextul unor întâlniri culturale. Dacă noi nu putem merge de fiecare dată la evenimentele culturale din oraş, vom încerca să aducem cultura la Lechinţa!”
Considerând că dezabaterea a reuşit să ofere câteva indicii despre situaţia şi statutul revistelor şcolare, dar şi să lanseze direcţii de discuţie care se cer continuate, amfitrionul Ioan Pintea a sugerat celor prezenţi ideea unei întâlniri viitoare, tot în incinta Bibliotecii Judeţene, care să reprezinte un schimb de experienţe al coordonatorilor de asemenea publicaţii.