Prima notă de zece

După mulţi ani de activitate didactică, în calitate de profesor de limba şi literatura română, am sesizat acea stare de graţie , în care se prezintă la începutul anului şcolar, elevii din clasa a V-a. Noii gimnazişti, aureolaţi de multă sinceritate , vin în clasa a V-a cu sufletul în palmă, sunt zglobii, puţin naivi, dar extaordinar de receptivi faţă de modul cum sunt primiţi în noul ciclu de învăţământ.

Ai impresia că ei se află într-o stare de plutire , amintind de o cunoscută poezie a lui Nichita Stănescu. Aproape că ai putea face orice ai dori cu dânşii. Când ştii să canalizezi această stare de graţie în sens pozitiv, ai revelaţia unor mari şi dulci satisfacţii profesionale. Colectivul de elevi se transformă rapid într-o masă umană care te urmează, care crede orbeşte în tine, ca profesor şi cu un dublu impact, dacă eşti şi diriginte. Profesorul poate căpăta în mod indirect statutul unui vrăjitor de suflete, poate deveni un fel de magician care în loc de bagheta scamatoriilor, are la îndemână doar cuvântul potrivit, bun şi blând. Acum este sezonul unor mari satisfacţii didactice.

Este de dorit , ca această stare graţie să dureze cât mai mult, să fie valorificată pertinent în folosul elevilor.

Întruchiparea acestei stări de graţie s-a concretizat la începutul acestui an şcolar în persoana elevei Maria Cozma din clasa a V-a A. La testul de evaluare iniţială ea a obţinut nouăzeci şi cinci de puncte, deci i-am trecut în catalog nota zece.

Momentul în care i-am scris în catalog prima ei notă de zece şi intervalul de timp în care eleva mi-a adus carnetul de note , să-i trec în el primul ei zece, din clasa a V-a , a devenit pentru ea , unul cu o încărcătură emoţională formidabilă. Faţa i s-a acoperit de lumina bucuriei, ochii îi străluceau, mâinile aproape că nu o mai ascultau. Drumul ei spre catalog, spre catedră, s-a transformat într-o vâslire pe valuri invizibile. Aducea în braţe o imensă bucurie, eleva mea nu mai făcea paşii obişnuiţi ai apropierii de catedră, ea venea spre catalog parcă pe covorul fermecat al basmelor, pentru a fi răsplătită ca un adevărat erou al poveştilor noastre populare.

Simbolic moment! Cât vom reuşi oare noi, profesorii, să păstrăm această stare de graţie a noilor noştri elevi? Cu cât durata ei va fi mai lungă , cu atât va fi mai bine pentru elevii noştri, iar satisfacţiile noastre vor fi mai mari.