Principesa Moştenitoare Margareta a României

Principesa Margareta a iubit Scoţia şi Edinburgh-ul din prima clipă. Oraşul, menţionat în documentele istorice încă din prima jumătate a secolului al XII-lea, este considerat în prezent ca având cea de-a doua cea mai puternică economie din Regatul Unit, după Londra. Principesa Moştenitoare a iubit arhitectura specifică acestui oraş, atmosfera din perioada studenţiei şi chiar şi vremea neprietenoasă.
Principesa Margareta a făcut primul drum către Edinburgh în compania fiicei jucătorului de tenis “Bunny” Austin, un apropiat al Regelui şi Reginei României. Alteţa Sa Regală îşi aduce aminte şi astăzi de emoţiile trăite: “Când am ajuns la capătul istoricului Carter Bar pe drumul naţional A68, am oprit maşina şi am văzut Scoţia care se întindea în faţa mea. Pe loc m-am îndrăgostit de această ţară. Când am ajuns la Edinburgh, am găsit un oraş frumos, nobil şi tot ceea ce mi-aş fi putut dori. Dar nu eram obişnuită cu el, aşa că la început mi-a fost puţin teamă.
Universitatea din Edinburgh este cea mai mare instituţie de învăţământ superior din Scoţia şi, în prezent, se află pe locul douăzeci şi unu în lista universităţilor lumii. Fondată încă din anul 1583, Universitatea a dat întregii lumi o serie de personaşităţi marcante precum Charles Darwin sau David Hume. În anii studenţiei, Alteţa Sa Regală a încercat să îşi ascundă identitatea, preferând să fie considerată un simplu student ca toţi ceilalţi. În acest proces de acomodare cu noua viaţă, a fost ajutată involuntar de Rosalind, o colegă de apartament, foarte înaltă, blondă şi frumoasă, despre care toţi ceilalţi colegi credeau că este Principesa. Această confuzie i-a dat Principesei Margareta posibilitatea să se adapteze şi să fie apreciată pentru ceea ce este ca om, şi nu pentru titlul său. Este perioada în care se leagă prietenii pentru toată viaţa şi în care Principesa Moştenitoare se formează profesional.
Iniţial, Principesa Moştenitoare a locuit într-o reşedinţă studenţească – Masson Hall – din cadrul Universităţii Edinburgh. Mai târziu, Alteţa Sa Regală a închiriat, împreună cu cinci prietene, inclusiv Rosalind, pe care le-a întâlnit la Masson Hall, un apartament pe care l-au împărţit până la finalul studiilor.
Materiile pe care le-a studiat Principesa Margareta în perioada studenţiei au fost sociologia, ştiinţele politice şi dreptul internaţional public. Alteţa Sa Regală îşi aminteşte şi astăzi profesorii de excepţie pe care i-a avut în anii de studiu la Edinburgh – Brian Elliot, Tom McGlew sau Frank Bechhofer (sociologie), Richard McAllister şi Henry Drucker (ştiinţe politice). Studiile au contribuit foarte mult la formarea gândirii Principesei şi, în acelaşi timp, au pregătit-o pentru viitoarea carieră.
În perioada studiilor universitare, Principesa Moştenitoare a cunoscut personalităţi precum Robin Cook, Lordul Robertson şi Gordon Brown. Alteţa Sa Regală a rămas foarte ataşată de colegi precum VictoriaMcDonaugh, John Smythe, KatrianaHazell sau Lordul Robert Wilfred Stevenson.
Principesa Moştenitoare îşi petrecea timpul liber în compania colegelor de apartament sau a celorlalţi prieteni. Uneori prefera să meargă la cinema, iar alteori să se plimbe împrejurul Edinburgh-ului. Adesea, Alteţa Sa Regală mergea la Londra pentru a se întâlni cu sora sa, Principesa Elena.
Studiile universitare au fost finalizate cu o diplomă Master of Arts (MA) with Honours, obţinută după un examen final complex care a constat, în afara examenului propriu-zis, şi în pregătirea unor eseuri – în ştiinţe politice, despre democraţie şi dictatură şi, în sociologie, despre sociologia urbană şi criminologie – şi în susţinerea lor în faţa comisiei de examinare. Nota finală obţinută de Principesa Moştenitoare a fost 2.1, Upper Second Class Degree – considerată notă bună în sistemul de evaluare britanic.
Pe toată perioada studiilor primare, gimnaziale, liceale şi universitare, Principele de Edinburgh, naşul Principesei Margareta, a trimis lunar o sumă simbolică pentru fina sa.
După terminarea Universităţii, Principesa Margareta decide să rămână în Anglia şi lucrează iniţial, între anii 1974 şi 1983, în calitate de cercetător în cadrul mai multor universităţi din Newcastle-on-Tyne, specializându-se în sociologie medicală şi sănătate publică.
Mai târziu, Alteţa Sa Regală lucrează la Universitatea din Edinburgh, pentru The Royal Edinburgh Hospital, punând bazele unui studiu internaţional comparat despre consumul de alcool şi măsurile adoptate de autorităţi în această privinţă în statele dezvoltate, subdezvoltate şi în curs de dezvoltare. Principesa continuă cercetările în domeniul sociologiei medicale, analizând, prin metode statistice, cancerul de sân.
Datorită experienţei în acest domeniu şi preocupării intense pentru suferinţele şi neajunsurile comunităţilor defavorizate, mai târziu alege să lucreze pentru diverse agenţii din cadrul Naţiunilor Unite, în special Fondul Naţiunilor Unite pentru populaţie. Proiectele dezvoltate în domeniul sănătăţii publice o poartă pe Principesa Moştenitoare în toate colţurile lumii, începând cu Africa şi terminând cu America Latină. Cu această ocazie, Alteţa Sa Regală vine în contact cu suferinţa oamenilor aflaţi la nevoie. Această experienţă a aşezat-o pe Principesă pe o cale a serviciului umanitar în folosul comunităţii pe care o urmează chiar şi în zilele noastre.
După doisprezece ani petrecuţi în Scoţia, în 1983, Principesa Moştenitoare decide să se mute în Italia, la Roma, pentru a lucra în cadrul Naţiunilor Unite. Iniţial, ocupă un post în cadrul FAO – Food and Agriculture Organisation (Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie) – unde gestionează problemele legate de dezvoltarea rurală. După trei ani, Alteţa Sa Regală de dedică activităţilor din cadrul IFAD – International Fund for Agricultural Development (Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă) – unde strânge fonduri pentru programele derulate de organizaţie. Principesa Moştenitoare a influenţat substanţial activităţile din cadrul IFAD, în special strângerile de fonduri atât de importante pentru organizaţie, care nu primea resurse de la Organizaţia Naţiunilor Unite.
Viaţa la Roma a adus-o pe Principesă mai aproape de familie. Majestăţile Lor locuiau, începând din anul 1976, la Villa Serena, o casă “mai mare, mai luminousă, nouă şi modernă ca arhitectură, cu o grădină frumoasă, deşi nu se găsea pe malul lacului.
Alteţa Sa Regală îşi petrecea timpul liber vizitându-şi părinţii în Elveţia sau, în afara Romei, la Toscana, la Villa Il Borro deţinută de Alteţa Sa Regală Ducele de Aosta.
În toţi aceşti ani, România rămâne pentru Principesa Moştenitoare un tărâm interzis, un loc la care putea doar visa. Suferinţa provocată de gândul că nu-şi va putea vedea niciodată ţara a generat o criză de identitate. Divizarea existentă în sânul diasporei române a făcut şi mai dificile cunoaşterea şi apropierea de România.
Una dintre cele mai triste amintiri ale Principesei Moştenitoare din această perioadă se leagă de trecerea la cele veşnice a Reginei-Mamă Elena. Greutăţile financiare prin care a trecut Familia Regală Română la sfărşitul anilor 1980 au dus la vânzarea mult iubitei Villa Sparta. Regina Elena a acceptat cu greu mutarea la Lausanne, într-un apartament în “Chemin des Charmettes”. După câteva luni, Regina s-a îmbolnăvit foarte tare, iar medicii i-au semnalat Regelui Mihai că sfârşitul era foarte aproape. În ziua de 28 noiembrie 1982, Regina-Mamă se stinge din viaţă, înmormântarea având loc în 2 decembrie, la Lausanne. Regina Elena a avut un destin încercat încă din copilărie, când în Grecia natală părinţii Majestăţii Sale au trecut de foarte multe ori prin suferinţe şi necazuri. Căsătoria cu Regele Carol al II-lea nu i-a adus căminul mult visat, fiind forţată să plece din România, departe de unicul ei fiu, atunci când acesta avea mai mare nevoie de ea. Ataşamentul faţă de ţara adoptivă şi faţă de români era bine-cunoscut, Regina Elena bucurându-se de o mare popularitate la întoarcerea în România, în anul 1940. De-a lungul vieţii sale, Regina a fost martora abdicării forţate a tatălui, a soţului, a fratelui şi a fiului ei. S-a stins din viaţă în exil, departe de cele două ţări mult iubite: Grecia şi România.
Pentru Principesa Moştenitoare, rolul formator al bunicii paterne nu s-a oprit aici. Idealurile şi principiile Reginei Elena au continuat să existe prin intermediul Alteţei Sale Regale şi al celorlalte Principese. Cele mai preţioase lucruri pe care Principesa Margareta le-a primit de la bunica paternă au fost o broşă şi ceasul Cartier, ales chiar de Alteţa Sa Regală conform dispoziţiilor testamentului Reginei-Mamă Elena.
Căsătoriile primelor două surori îi aduc bucurie nu doar Principesei Moştenitoare, ci şi întregii Familii Regale. La 16 septembrie 1983, Principesa Elena se căsătoreşte la Lausanne cu doctorul Robin Medforth mills, un înalt funcţionar al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Principesa Moştenitoare a fost alături de sora sa mai mică în această zi atât de importantă. După câteva luni, în 11 februarie 1984, Principesa Irina se căsătoreşte cu John Kreuger în Statele Unite ale Americii, Arizona.
În timp ce viaţa Familiei Regale se desfăşura discret, în exil, în sud-estul Europei au început să aibă loc transformări care aveau să influenţeze destinul Principesei Moştenitoare.

Text preluat din „Margareta – Portretul Principesei Moştenitoare” de Sandra Gătejeanu Gheorghe, Editura Curtea Veche, Bucureşti 2013