Prof. înv. preșcolar Andreea-Cornelia Sima: Povestea lui Mihai – măsuri de intervenție pentru integrarea preșcolarului cu ADHD în activitățile instructiv-educative

Mihai are 5 ani, este un copil înfiat,  preșcolar în grupa mare. Părinţii care l-au adoptat îl iubesc enorm, însă sunt speriaţi de comportamentul lui. Întotdeauna a fost un copil foarte vioi, obositor chiar. Mihai solicită atenție exagerată din partea părinților, manifestă o curiozitate exagerată, jocul său este foarte gălăgios, manifestă crize de furie frecvente, cooperarea cu acesta fiind dificilă. Este foarte inteligent, însă colegii din grupa mare nu-l agreează pentru că acesta nu are răbdare și își deranjează colegii la activități, se ridică mereu de pe scăunel, înţelege rapid totul şi nu are nevoie de explicaţiile pe care doamna educatoare le dă celorlalţi copii, uneori îi loveşte şi chiar răneşte intenţionat pe ceilalţi, uneori folosește cuvinte urâte.

Fiind cadru didactic la grupa lui Mihai am căutat să identifice căi nonviolente şi non-intimidante pentru rezolvarea problemelor specifice cu care acesta se confruntă în învăţare, am selectat unele practici educaționale, exerciții și materiale didactice și strategii de acomodare în grupă care sunt adaptate nevoilor specifice de învățare ale copilului.

1. Construirea unui mediu de învățare care să cuprindă cât mai puțini distractori fizici. Deoarece atenția lui Mihai este distrasă foarte ușor de sunete, zgomote și alte obiecte din jur, acesta va fi așezat în prima bancă singur sau pe primul scăunel (din semicerc), aproape de cadrul didactic, ferit de elemente distractoare, pentru a fi monitorizat și încurajat sau lângă un alt copil care este atent și concentrat. Pe masa de lucru va avea doar materialele de care are nevoie pentru activitatea repectivă. De asemenea, voi afișa la vedere, în apropierea lui Mihai, un poster care poate servi ca reminder vizual pentru ca acesta să  se comporte într-o manieră adecvată la activități (să ridice mâna, în loc să țipe sau să stea pe locul său, în loc să se plimbe prin grupă).
2. Stabilirea regulior grupei. Voi stabili regulile grupei care trebuie respectate de toţi copiii. Regulile grupei vor fi ilustrate și formulate în termeni pozitivi,  clar, pe înţelesul copiilor. Acestea vor urmări diminuarea și eliminarea comportamentelor neadecvate întâlnite în rândul preșcolarilor grupei respective (violență, utilizarea cuvintelor vulgare, deranjarea/mișcarea în timpul activității etc.). În formularea regulilor îl voi implica şi pe Mihai. Voi stabili şi consecinţele nerespectării regulilor, precum şi recompensele acordate în cazul respectării lor regulate. Recompensele vor consta în posibilitatea de a alege un joc distractiv pe care să-l desfășoare împreună cu colegii în curtea grădiniței sau în sala de grupă, timp de joacă cu un soft educaţional la calculator, posibilitatea de a mă ajuta la împărţirea materialelor, primirea unei diplome de Super coleg,  precum și alte activități care îi atrag pe copii și pe Mihai. Consecinţele nerespetării regulilor vor fi: privarea de activităţi pe care copiii le îndrăgesc, notarea într-un carneţel sau pe o grilă cu comportamente neadecvate, privarea copiilor de timp liber pentru activităţi la alegerea lor.

O structură dreaptă, dar fermă, este esenţială în activităţile de fiecare zi şi rutina trebuie păstrată cu stricteţe. Aceasta ajută copilul să înţeleagă ce se aşteaptă de la el şi să ştie că munca şi comportamentul lui este atent monitorizat. Mihai răspunde foarte bine la Regula celor trei „R”: rutină, regularitate şi repetiţie.

Activități desfășurate:

• Prezentare PPT - De ce avem nevoie de reguli? (discuții);
• Poveste terapeutică digitală - Piticul NU (copilul prezintă o lipsă mare de implicare în activitate, refuz, negativism; efecte dorite: acceptare, colaborare);
• Jigsaw Puzzle - Regulile grupei;
• Wordwall - Așa DA, așa Nu! - reguli de comportament (sortare în funcție de grup).

3. Prezentarea unor povești terapeutice.  În scopul eliminării comportamentelor neadecvate ale copilului în cauză, voi selecta o serie de povești terapeutice digitale sau expuse în mod tradițional, care fac referire la situația pe care copilul o întâmpină în viața reală (agresivitatea, deranjarea activității, utilizarea cuvintelor vulgare). Printr-o poveste terapeutică, copilul se identifica cu personajul poveștii și cu problemele pe care acesta le are și este încurajat să ia singur anumite decizii, asemenea personajului din poveste. Tot prin povești terapeutice, copilul reușește să își gestioneze anumite emoții și să își depășească fricile. Scopul folosirii poveștii terapeutice constă, într-o primă etapă, în dezvoltarea unei atitudini noi a subiectului față de conflictele sale, acesta fiind realizabil tocmai prin suportul intuitiv pe care povestea îl oferă în descoperirea de sine, respectiv în restructurarea convingerilor personale.

Activități desfășurate:

• Coșul cuvintelor urâte (scrierea cuvintelor urâte pe o foaie de hârtie, mototolirea și aruncarea acesteia la coșul de gunoi);

• Poveste terapeutică:Fetița care rănea prin cuvinte (conștientizarea impactului pe care cuvintele le au asupra celorlalți);
• Poveste terapeutică: Rățușca Lina cea năzdrăvană (agresivitate);
• Poveste terapeutică: Tobias a învățat să-și controleze furia (înlăturarea furiei);
• Poveste terapeutică: Povestea jucătorului de fotbal (dificultăți în respectarea regulilor unui grup);
• Poveste terapeutică: Povestea băiețelului și a dragonului (abandon în fața unei greutăți);
• Poveste terapeutică: Clovnul (deranjarea colegilor în timpul activităților).

4. Învățarea în grupuri mici. Acest tip de învățare asigură o reală interacțiune și intercomunicare, o distribuție eficientă a sarcinilor de lucru, un simț al disponibilității și al artei solicitării sau acordării ajutorului mult sporite.

Implicarea în activități bazate pe învăţarea prin cooperare au influenţat în mod pozitiv formarea răspunderii individuale (copiii trebuie să comunice rezultate în nume personal sau în numele grupului), interacţiunea directă şi formarea deprinderilor interpersonale şi de grup mic. De asemenea, aceste activități au creat  între copii o interdependenţă pozitivă (aceştia realizează că au nevoie unii de alţii pentru a realiza obiectivele şi sarcinile grupului, că au resurse pe care trebuie să le administreze în comun, că recompensele vor fi comune).

Implicându–se  în rezolvarea sarcinilor grupului, Mihai a început să coopereze cu colegii, să facă schimb de idei, să își exprime ideile, să își dezvolte încrederea în sine.

Am utilizat diferite modalități de formare a grupurilor de copii (având în vedere că unii nu doreau ca Mihai să facă parte din grupul lor):

- Wheel of names - selector aleatoriu de nume;

- Wordwall: Alege cu cine să joci în echipă;

- Numărători:

• Copiii numără de la 1 la 4 (sau 3), cei cu numărul 1 se aşează la masa pe care se găseşte cifra 1 şi aşa mai departe, fiecare copil se şează la măsuţa cu cifra corespunzătoare;
• Pe o măsuţă se amestecă ecusoane cu 3 sau 4 categorii de desene: flori, iepuraşi, ursuleţi, fluturaşi etc. Fiecare copil îşi alege ecusonul preferat şi se aşează la măsuţa la care se găseşte ecusonul pe care l-a ales (se pot aşeza ecusoane pe spatele fiecărui copil şi colegii se dirijează reciproc).

5. Utilizarea muzicii. Utilizarea muzicii - Mihai lucrează mai bine dacă are un fond muzical discret, iar pauzele scurte acordate acestuia pentru a  asculta o melodie au reprezentat un important instrument de combatere a plictiselii sau suprasolicitării în grupă.

Youtube: Muzică de relaxare.

6. Activitățile ce implică mișcarea fizică. Activitățile de educație fizică și sport, jocurile de mișcare, jocurile cu text și cânt, dansul s-au dovedit extrem de utile, deoarece îl ajută pe copil să se coordoneze și să se sincronizeze, antrenând abilitățile motorii dar și memoria, atenția și capacitatea de concentrare. Spre exemplu, l-am implicat în  activități în care trebuia să imite mișcările de dans dintr-un videoclip, încurajându-l să fie atent la mișcări pentru a le putea copia la rândul său. Astfel de activități îi permit să își consume energia, antrenându-și în același timp atenția și distrându-se.

• Jocul De-a prinselea

Copilul aleargă și ceilalți trebuie să îl prindă. Dacă reușesc să îl atingă, el trebuie să înghețe, adică să rămână nemișcat timp de 10 secunde. După ce trec cele 10 secunde, are voie să fugă din nou.

Acest joc antrenează autocontrolul și, în plus, este foarte distractiv.

• Jocul de identificare a intrusului - încurajează atenția și capacitatea de analiză.

Se bazează pe imagini în care anumite piese sau elemente nu se potrivesc categoriei respective (exemplu o imagine a unei ferme de animale în care apare și un avion).

Cerem copilului să ne indice intrusul, adică elementul care face notă discordantă.

Aceste jocuri pot fi prezentate și pe videoproiector (Găsește intrusul – Joc cu sunete și litere).

7. Lauda. Mihai răspunde bine la laude şi la o atenţie individuală crescută. Laudele adresate au fost dese, pe tot parcursul zilei, nu doar la sfârşitul zilei. Am folosit un sistem  de recompensare pentru comportamentele sau acţiunile  pozitive ale preșcolarului (steluţe, buline, puncte, care au fost ulterior convertite în privilegii).
8. Stimulente în sala de grupă.

• Jocuri în grupă;

• Un creion special sau un caiet special;

• Diplome;

• Acordarea rolului de lider într-un joc la alegere;

• Excursii (colegii sunt încurajați să ajute copilul cu  ADHD să atingă progresele necesare);

• Acces preferențial la unele resurse didactice (computer, cărți, auxiliare etc.);

• O revistă/carte;

• Coordonarea în parteneriat cu cadrul didactic a unei activități;

• Permisiunea de a aduce ceva în grupă (prezintă și povestește);

• Dreptul de a face prezența/a coordona unele activități ale colegilor.

Stabilind ținte realiste în ceea ce priveşte realizările şi progresul preșcolarului Mihai, adaptându-le în funcţie de cerinţele educaţionale şi de performanţa acestuia, având o abordare individualizată (în predare, sarcini de lucru, metode de evaluare etc.) în urmărirea obiectivelor educaţionale şi utilizând metode didactice adecvate, reimaginând activități existente cu videoclipuri noi și activități digitale, urmărind dezvoltarea unor abilităţi şi eliminarea unor comportamente problematice, cultivând plăcerea de a învăţa şi angajarea copilului în interacţiuni sociale pozitive, încurajând  fiecare realizare a acestuia și asigurând o evaluare continuă, am reușit să asigur incluziunea copilului în grupă și am observat progrese semnificative referitoare la atitudinea copiilor față de Mihai, copiii învățând să-l accepte, să-l ajute în procesul de învățare, fără a-l ridiculiza.

 Prof. înv. preșcolar Sima Andreea-Cornelia

G.P.P Căsuța cu povești, Bistrița