Prof. Vasile Grigore Turşan: După doi ani de pauză, la Mărişelu poposeşte Festivalul-concurs „La Hanul lui Mânjoală”

Rep.: - Ne apropiem de ediţia a VIII-a a Festivalului de Teatru „La Hanul lui Mânjoală”. Şi acest festival, ca multe alte acţiuni frumoase, a fost întrerupt din cauza pandemiei.
    Vasile Grigore Turşan: - Mă bucur că, după doi ani de pauză, suntem în situaţia în care putem spune din nou că teatrul este pe harta judeţului Bistriţa-Năsăud şi, din nou, la Mărişelu, poposeşte Festivalul-concurs „La Hanul lui Mânjoală”.
    Rep.: - În ce an a fost prima ediţie?
    Vasile Grigore Turşan: - Prima ediţie a avut loc în 2011, acum zece ani. Noi ne-am fi bucurat să ne pregătim de aniversarea celor zece ani ai festivalului, însă ne păstrăm această doză de bucurie că vom avea parte de o ediţie cu totul şi cu totul specială pentru că, din teritoriu, profesorii, elevii şi-au exprimat dorinţa de a relansa acest festival, pentru că de-a lungul celor opt ani am adunat amintiri frumoase şi putem spune că este momentul în care se văd rezultatele ultimelor ediţii şi asta este cel mai important. Un asemenea festival, pe lângă faptul că aduce în plan spontan şi operativ rezultate, mai cu seamă acestea se văd la un nivel superior mult timp şi asta ne bucură cel mai mult.
    Rep.. – Cu ce gând aţi pornit, în urmă cu zece ani, ca la Mărişelu să faceţi acest festival de teatru?
    Vasile Grigore Turşan: - Un astfel de festival la Mărişelu era binevenit. Cu siguranţă, un festival de teatru este binevenit oriunde pentru că teatrul este un mijloc de învăţare, este un mijloc prin care elevii pot să-şi formeze şi să-şi dezvolte competenţe cu totul şi cu totul aparte pe care le vor folosi în viaţa de zi cu zi, ajută foarte mult şi la dezvoltarea comportamentelor socio-emoţionale, dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că, în urmă cu mulţi ani, când eram debutant, mi-am dorit să dau naştere unui astfel de eveniment. De ce teatru? În anul 2011, profesorul de religie care astăzi este preot şi ne vizitează de fiecare dată când poate, mai ales la festivalurile de acest fel, coordona o asemenea trupă de teatru. Am văzut în privirile elevilor care făceau parte din trupa de teatru coordonată de domnul profesor o scânteiere şi acea dorinţă de cunoaştere, acea dorinţă de a afla mai multe prin modalităţi practice. Pe lângă faptul că citeau anumite povestiri, făcând parte în mod practic din contextul acestora, învăţarea era în profunzime.
    Rep.: - Foarte mulţi, la prima ediţie, puneau semnul întrebării – cum într-o comună din Bistriţa-Năsăud să fie un festival-concurs de teatru care, iată, în timp, a devenit din judeţean unul naţional, pentru că au fost prezente multe trupe din ţară la acest festival. Iată, este deja un festival cunoscut, şcolile îşi doresc să participe la acest festival, mai ales că este un festival recunoscut care se desfăşoară sub egida Ministerului Educaţiei a Inspectoratului Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud şi a Şcolii Gimnaziale Mărişelu, instituţia organizatoare. Este un festival care foloseşte atât dascălilor, cât şi elevilor, iar câştigătorii obţin şi punctaje. Nu este un festival nerecunoscut. Ştiu că este foarte important şi punctajul pentru că, dacă oamenii muncesc, merită să li se recunoască şi roadele muncii lor.
    Vasile Grigore Turşan: - Bineînţeles. Dar ceea ce este foarte important e că profesorii participă la festivalul nostru, dar şi la alte proiecte de acest gen, din perspectiva educaţiei nonformale care este foarte importantă. Bineînţeles, calităţile care ies la iveală până la urmă sunt materializate în adeverinţe, diplome, certificate pe care profesorii le folosesc la dosarul personal. Dar cred că aceste lucruri ar trebui să le lăsăm mai mult în umbră, pentru că aduc rezultate profesorilor la modul personal, dar importante sunt rezultatele pe care le obţin elevii în urma participării la un astfel de proiect.
    Rep.: - Împreună cu Ometiţă Maxim aţi pornit pe acest drum şi, iată, după ani şi ani, vă găsesc tot împreună la acest proiect.
    Vasile Grigore Turşan: - Aşa este. Colegul meu Ometiţă Maxim este un coleg deja cu „rădăcini”. Ne cunoaştem încă din clasa a V-a şi până în momentul de faţă am strâns această relaţie de colegialitate care se materializează în proiecte frumoase şi nu pot decât să mă bucur că-l am alături. Desigur, alături de noi este şi domnul director George Ignat. Avem o echipă frumoasă la Mărişelu care lucrează şi încearcă să facă în aşa fel încât acest proiect să-şi dezvolte pe toate laturile întregul potenţial, iar pentru asta este nevoie de implicare. Avem alături colegii din unitatea de învăţământ, avem aproape administraţia locală, prin primarul Horea Petruţ, avem parteneri care ne sprijină, cum ar fi Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, Casa Corpului Didactic B-N, cotidianul „Răsunetul” şi nu putem decât să ne bucurăm că avem astfel de parteneri valoroşi în demararea acestui proiect.
    Rep.: - Încă de la prima ediţie suntem alături de voi. Cum va decurge în acest an festivalul?
    Vasile Grigore Turşan: - La ultima ediţie, cea cu nrumărul VII, care a avut loc acum trei ani (au fost doi ani de pauză). A fost prima ediţie în care am integrat şi o a doua activitate principală, cea cu caracter formativ, fiind vorba de Conferinţa „Teatrul – valoare educativă, culturală şi spirituală”, care s-a desfăşurat la Biblioteca Judeţeană, cu sprijinul domnului director Ioan Pintea. După aceşti doi ani, gândindu-ne la felul în care a arătat acea conferinţă, am decis că întreg proiectul este foarte important să fie redat în întregime comunităţii. Am ales ca în acest an, atât conferinţa, cât şi festivalul-concurs de teatru să se desfăşoare la Mărişelu, la Căminul Cultural „Ioan Cotoc”.
    Rep.: - Cu siguranţă va fi o ediţie frumoasă. Ştiu că într-un an acest festival s-a organizat la Domneşti. Cred că atunci Căminul era în reabilitare. Dar a fost foarte multe lume, inclusiv la Domneşti, care a venit şi s-a uitat la teatru.
    Vasile Grigore Turşan: - Într-adevăr. Localitatea Domneşti este numeroasă ca populaţie. Într-o localitate în care de-a lungul timpului nu s-au întâmplat foarte multe lucruri din punct de vedere cultural, pentru oameni a fost ceva nou. Au venit, poate, şi din curiozitate, din dorinţa de a lua parte la o activitate inedită. Noi sperăm că oamenii au plecat de acolo un un minim iz cultural.
    Rep.: - De fiecare dată sunteţi gazde bune şi atente, atât cu colegii, cu elevii, profesorii care vin la voi în comună, cât şi cu ceilalţi invitaţi. Am văzut că inclusiv la voi în şcoală se lucrează serios cu trupele de teatru, vă pregătiţi. Ai şi acum o trupă de teatru?
    Vasile Grigore Turşan: - La primele ediţii ale festivalului de teatru, pe lângă coordonarea acestui festival, am fost şi coordonatorul trupei de teatru „Domino” însă, festivalul evoluând şi ajungând la un nivel superior, a necesitat o aplecare mai atentă asupra coordonării festivalului. Am lăsat în grija a două colege - doamna profesoară de limba engleză şi doamna profesoară de limba franceză - să se ocupe de trupa de teatru şi o fac foarte bine. Într-adevăr, pe lângă această trupă  de teatru „Domino” care se încadrează la categoria de vârstă gimnaziu, avem şi trupa de teatru „Domino junior” care trece de la o etapă la alta, care trece de la un coordonator la altul, pentru că, fiind în învăţământul primar există un număr mic de profesori titulari şi atunci se mai schimbă situaţia coordonării trupei. Trupa de teatru „Domino junior” este o pepinieră pentru trupa „Domino” de gimnaziu, trupa mare.
    Rep.: - De la clasa a III-a încep secţiunile, şi la trupă, şi la monolog, concursul de creaţie literară, până la clasa a XI-a. De ce de la clasa a IIII-a?
    Vasile Grigore Turşan: - De la clasa a III-a pentru că specificul vârstei este un criteriu foarte important. Vedem la grădiniţe, la clasele pregătitoare, clasa I sau a II-a, serbări de an şcolar, cu diferite ocazii, sărbători anuale, însă de la clasa a III-a potenţialul artistic al elevilor poate să prindă contur în sensul în care devine conştient. Acesta a fost motivul pentru care am ales să începem secţiunile de vârstă de la clasa a IIII-a.
    Rep.: - Zilele trecute am scris un material care a apărut în revista „Caiete silvane” despre Horaţiu Mălăele, actor şi scriitor. Ai un actor de teatru preferat din România?
    Vasile Grigore Turşan: - Actorii de teatru din România, din punctul meu de vedere, se află într-o aulă a trecutului care lasă cumva, într-o manieră tainică, loc celor care vin astăzi, celor contemporani cu publicul activ. Însă, eu cred şi sunt convins că teatrul românesc este cel care a fost clădit pe calităţile şi performanţele artistice ale actorilor clasici. Poate că sunt eu prea clasic şi am o doză exagerată de dragoste faţă de trecut, faţă de istorie, faţă de tot ceea ce înseamnă fundamentul şi primordialismul ţării, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere cultural, dar preferatul meu este Florin Piersic. El rămâne dovada vie şi simbolul teatrului românesc.
    Rep.: - Dragostea aceasta a ta pentru istorie s-a concretizat şi într-o carte pe care ai editat-o la  Centenar – „Mărişelu – 100 de ani în 100 de pagini”. Am participat şi eu atunci, cu interes. Mai ai astfel de proiecte? Aduni istoria locală în cărţi?
    Vasile Grigore Turşan: - Am foarte multe idei. Îmi place ca, în puţinele momente de linişte în care mă reculeg, să mă gândesc la ce aş putea face să aduc un beneficiu sau să aduc o soluţie pentru anumite probleme care există în comunitate, în societate. Pentru că, sunt foarte multe lucruri, foarte multe evenimente, foarte multe proiecte care se fac, însă unele poate că nu au în spate o problemă a cărei soluţionare să fie reprezentată de acel eveniment sau proiect. Tot timpul mă gândesc să fac un lucru, să fac ceva care să aducă un beneficiu real şi necesar totodată comunităţii. Am foarte multe proiecte, şi acum îmi trec prin cap câteva lucruri, însă timpul, în acest moment, îmi este în majoritate ocupat de teza de doctorat. O să încerc să-mi prioritizez cât mai mult acest obiectiv, dar pe urmă o să mă las dus de val, ca să zic aşa, şi o să încerc, pe cât posibil, să duc la îndeplinire şi să materializez tot ceea ce mi-am propus, cu sănătate şi cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Rep.: - Doctoratul în...?
    Vasile Grigore Turşan: - Doctoratul în ştiinţele educaţiei, domeniul meu profesional.
    Rep.: - Tema?
    Vasile Grigore Turşan: - E un contrast aici între ceea ce discutăm şi tema tezei de doctorat, pentru că teza de doctorat intră în sfera ştiinţelor naturii predate în învăţământul primar. Încercăm să testăm o strategie de învăţare mai puţin utilizată în învăţământul românesc. Este vorba de învăţarea bazată pe investigaţie, strategie care, într-un spectru larg, în alte ţări, este folosită ca şi curriculum. Noi o folosim ca strategie de învăţare.
    Rep.: - Ce înseamnă acest lucru?
    Vasile Grigore Turşan: - Mai concret, în cadrul unei ore de ştiinţe ale naturii, deşi se poate folosi la anumite subiecte ale lecţiei şi în anumite tematici şi la alte discipline, o oră la disciplina ştiinţe se poate derula folosind doar această strategie, adică, această strategie include mai multe etape, fiecare etapă reprezentând o metodă, iar elevul este pus în situaţia în care să parcurgă singur fiecare etapă, reuşind, până la urmă, să obţină singur soluţia şi învăţarea să se producă în mod individual. Face parte din spectrul constructivistic, din acea pedagogie constructivistă care la noi este pe un trend de creştere, însă, totuşi, bazele curriculului nostru şi ale pedagogiei noastre este cea a behaviorismului.
    Rep.: - Iată, ce mult am evoluat, de la acel pedagog de şcoală nouă, pe care sigur îl vom vedea din nou pe scenă.
    Vasile Grigore Turşan: - Da, aproape în fiecare an l-am avut pe scenă.
    Rep.: - Numele Vasile, Grigore, vine de la tată, bunici?
    Vasile Grigore Turşan: - Vă voi spune şi o întâmplare amuzantă legată de aceste două prenume pe care le am pentru că, atunci când m-am născut, în 1990, părinţii mei s-au decis asupra a două prenume. De acasă şi până la locul faptei, tatăl meu s-a răzgândit. S-a gândit că, totuşi, numele alese nu ar fi tocmai potrivite şi, pentru că aveam doi bunici, unul Vasile şi unul Grigore, nume de sfinţi, două nume româneşti şi s-a gândit că ar fi mult mai potrivite decât prenumele care se purtau la vremea respectivă, nume care sunt acum la modă. Astfel s-a ajuns în situaţia ca tatăl meu să treacă în certificatul de naştere Vasile, prenumele bunicului din partea lui, şi Grigore, prenumele bunicului din partea mamei.  Ajuns acasă şi văzând mama această ispravă, câteva zile au purtat „povara” acestei decizii. Însă eu sunt foarte bucuros şi foarte mândru de cele două prenume pe care le am şi mă bucur de decizia  tatălui meu.
    Rep.: - Sunt nume de sfinţi, nume frumoase. Ar trebui să promovăm cât mai mult aceste nume creştine, numele româneşti din moşi-strămoşi. Vorbeam de tradiţii. Cum lucrezi la Mărişelu?
    Vasile Grigore Turşan: - La Mărişelu lucrez în regim simultan încă din primul an de învăţământ. Am clasa a II-a, a III-a şi clasa a IV-a.
    Rep.: - Cred că e complicat. Şi eu am învăţat în regim simultan, domnul învăţător, la un moment dat ne dădea de lucru şi lucra cu ceilalţi. Dar noi eram atenţi şi la ceea ce le preda la cei mari. Eram curioşi ce le spune.
    Vasile Grigore Turşan: - De multe ori se întâmplă ca elevii de clasa a II-a să fie mult mai atenţi la orele de istorie şi geografie de la clasa a IV-a, pentru că ei tind să fie mai mari, pentru ei cei de clasa a IV-a sunt un exemplu, iar modul în care percep ei aceste noţiuni este cu totul şi cu totul special. Şi atunci au o anumită doză de curiozitate de a afla ce învaţă ceilalţi. Lor li se pare că ceea ce învaţă ei este plictisitor. Tot timpul, ceea ce învaţă ceilalţi este mai interesant.
    Rep.: - Le vorbeşti copiilor şi despre istoria locală din zonă?
    Vasile Grigore Turşan: - Avem, în abordarea integrată a disciplinelor educaţie civică, istorie şi geografie, câteva unităţi de învăţare în care încercăm să facem conexiuni între ceea ce reprezintă istoria locală şi ceea ce înseamnă istoria naţională. Încercăm să vedem puţin cum se îmbină lucrurile, cum au reuşit să evolueze lucrurile la nivel naţional în raport cu modul în care au evoluat în comunitatea noastră.
    Rep.: - În ultima perioadă, doamnele educatoare m-au invitat să citesc poveşti copiilor, de la toate grupele. De curând am fost la Grădiniţa „Albă ca Zăpada” din Beclean şi pot să spun că sunt foarte isteţi copiii, sunt foarte atenţi. Noi nu ştiam atât de multe lucruri. Mi-au spus că sunt un scriitor de cărţi adevărate. Nu am avut nici dotările pe care le au copiii din ziua de azi şi nici jucării. Este foarte bine pentru că vine o generaţie de copii foarte isteţi, foarte dezgheţaţi.
    Vasile Grigore Turşan: - Da, într-adevăr, acum copiii sunt foarte dezgheţaţi, la nivel psihorelaţional au nişte nevoi extraordinare. Trebuie să fim tot timpul în relaţie cu ei, trebuie să avem o comunicare orizontală, trebuie să încercăm să ne punem în locul lor, să ne coborâm la nivelul lor. Bineînţeles, acest lucru s-a întâmplat de când e lumea în învăţământ. Nevoile copiilor trebuie satisfăcute prin mijloace de învăţământ moderne care săi atragă, care să-i motiveze care să le păstreze atenţia într-o formă continuă spre ceea ce înseamnă conţinutul lecţiei.
    Rep.: - Revenind la teatru. Copiii mai pot fi atraşi spre teatru, spre piesele clasice? Le mai înţeleg?
    Vasile Grigore Turşan: - Eu cred că da şi să vă spun de ce. Vă dau un exemplu. De fiecare dată când vorbesc cu profesoarele care coordonează trupele de teatru îmi spun că, atunci când dau startul selecţiei pentru trupa de teatru vin o sumedenie de copii. Jumătate şcoala este acolo, unii din dragoste pentru literatură, din dragoste pentru carte, alţii din dragoste pentru a socializa, pentru alţii probabil că este ceva nou, dar mai vin şi cei care cred că, făcând repetiţii, mai scapă de una-alta, scapă de anumite sarcini, anumite îndeletniciri şi găsesc tot feluri de motive pentru a veni acolo. Dar ceea ce este foarte important este faptul că se găsesc tot timpul elevi cu calităţi artistice remarcabile la care nu te-ai fi aşteptat, la care nu ai fi mizat niciodată. Este o bucurie atât pentru tine ca profesor, cât şi pentru ei. Şi este valabil atât pentru Trupa de teatru a Şcolii Gimnaziale Mărişelu, cât şi pentru elevii trupelor de teatru din cadrul altor instituţii de învăţământ. Poate că citind o piesă de teatru, citind o povestire, citind o schiţă, citind o nuvelă ai un anumit nivel de percepţie asupra acesteia. Însă, dacă eşti parte din ea şi joci personajul despre care citeşti, ai posibilitatea s-o înţelegi mult mai bine şi vezi lucrurile într-o formă cu totul deosebită. Creezi contextul de învăţare al elevului şi, cu siguranţă, nu va uita toată viaţa din mersul acelei povestiri din care el a făcut parte.
    Rep.: - Cine va fi alături de voi la această ediţie?
    Vasile Grigore Turşan: - Alături de echipa de proiect, la această ediţie, pe lângă partenerii pe care i-am enumerat, vor mai fi mulţi alţii. La Conferinţă, de exemplu, deja mi-au confirmat prezenţa câţiva dintre invitaţii pe care i-am avut în vedere, şi anume prof. conf, univ. dr. Horaţiu Catalano, din partea Universităţii „Babeş-Bolyai”, care va încerca să atingă acea dimensiune didactică aplicativă a teatrului în contextul procesului de învăţământ. Ne dorim acest lucru pentru că teatrul, pe lângă dimensiunea literară, este folosit şi în activităţile didactice şi are un rol esenţial în învăţare. Din această cauză am ales să atingem şi această dimensiune. De asemenea, va participa şi prof. dr. Doina Macarie care este şi inspector de proiecte educaţionale la Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud, dar colaborează şi cu numeroase publicaţii. Cred că va fi cea mai potrivită pentru a susţine o prezentare legată de teatru ca sursă de motivaţie în literaţie. Va fi alături de noi şi prof. Elena M. Cîmpan, care este şi scriitor şi care ne va vorbi despre teatru ca text, astfel că vom atinge o altă latură. Încercăm să avem o conferinţă cât mai diversificată. Vom prezenta şi practici de luat în seamă prin prof. Tatiana Cauni care este profesor MERITO din 2019, cu foarte multe apariţii în zona media, şi care are şi o trupă de teatru la Baia Mare, cu o vechime de peste 25 de ani, Trupa „Masca”. În momentul de faţă avem confirmarea din partea celor patru invitaţi, dar aşteptăm confirmări şi din partea celorlalţi invitaţi pe care i-am solicitat.
    Rep.: - Când poate veni lumea să vă vadă? Este liberă intrarea şi la Conferinţă?
    Vasile Grigore Turşan: - Bineînţeles, intrarea este liberă atât la Conferinţă, cât şi la Festivalul de Teatru. Conferinţa „Teatrul – valoare educativă, culturală şi spirituală” se va desfăşura astăzi la Căminul Cultural din Mărişelu, începând cu ora 10, unde, pe lângă conferenţiari vom avea şi câteva momente de contrast cu o trupă de teatru care va susţine o reprezentaţie scenică, vom avea un recital la un instrument. Festivalul de Teatru va începe la ora 13.00, duminică, 5 iunie, tot la Căminul Cultural din Mărişelu, unde oamenii pot veni să vadă trupe de teatru, mici actori care interpretează roluri din literatura română, dar şi universală. Ne vom bucura împreună de momente cu totul şi cu totul deosebite.
    Rep.: - Recuzita?
    Vasile Grigore Turşan: - Fiecare trupă vine cu recuzita specifică piesei de teatru sau povestirii pe care o vor pune în scenă.
    Rep.: - Echipa îi va ajuta pe fiecare în parte.
    Vasile Grigore Turşan: - Sigur. Noi vom fi acolo şi vom asigura toate condiţiile necesare în aşa fel încât lucrurile să se deruleze în bună regulă.
    Rep.: - Am întrebat de recuzită pentru că, în fiecare an am văzut că toată lumea a venit cu multă recuzită, cu costume. Chiar am admirat costumele frumoase de teatru pe care le-au avut copiii de pe Valea Şieului.
    Vasile Grigore Turşan: - Într-adevăr, aici este şi o implicare a părinţilor pentru că o trupă de teatru are nevoie de sprijin în acest sens. Ştiu trupe de teatru unde părinţii efectiv cos costume, dar sunt şi trupe care obţin sprijin financiar, sponsorizări, pentru a-şi procura anumite costume corespunzătoare pieselor de teatru pe care le pun în scenă. Există o implicare accentuată din partea profesorilor, din partea elevilor şi a părinţilor.
    Rep.: - Cunoşti vreun copil care a participat la acest festival, în cele şapte ediţii, şi care a ales ulterior teatrul?
    Vasile Grigore Turşan: - Am avut foarte mulţi participanţi pe care i-am îndemnat şi care, cu siguranţă, ar fi făcut faţă, însă pe parcurs au renunţat. Este un neajuns pe care vrem să-l completăm în următoarele ediţii.
    Rep.: - S-au dus spre meserii mai concrete, mai bănoase.
    Vasile Grigore Turşan: - Da, pentru că festivalul se termină şi copiii merg acasă. Noi, ca profesori, avem datoria de a le expune aceste lucruri şi aceste calităţi ale elevilor care ar trebui valorificate, însă, până la urmă, ei decid şi se gândesc că cel mai bine pentru copii ar fi alte meserii.
    Rep.: - Deşi au fost talente...
    Vasile Grigore Turşan: - Da, au fost foarte multe talente, şi anul acesta sunt şi vor fi, însă această dimensiune artistică într-un cadru profesional nu îţi acordă neapărat siguranţă financiară, iar cei care ajung să o facă o fac ca parte secundară, ca hobby, iar partea principală a profesiei va rămâne cea pe care au ales-o iniţial.
    Rep.: - Din păcate, actorii sunt prost plătiţi, la fel ca şi alţi oameni din cultură, pentru că aşa e la noi. Dacă se taie fonduri de undeva, se taie de la cultură, deşi cultura şi educaţia trebuie să fie prioritare pentru ca acest popor să meargă mai departe şi să-şi ţină ancorate rădăcinile. Vorbind de rădăcini şi tradiţii. Ştiu că ai mai avut astfel de proiecte dar, pe viitor, te gândeşti, împreună cu copilaşii, la proiecte legate de promovarea tradiţiilor?
    Vasile Grigore Turşan: - Da, de fiecare dată când avem ocazia, când sărbătorile şi evenimentele de peste an ne permit acest lucru, încercăm să le valorificăm prin implicarea elevilor. Din păcate, în acest context pandemic, a fost destul de greu dar, totuşi, am reuşit să dăm naştere unui proiect – „Crăciunul offline”, care a fost organizat online, la care elevii, împreună cu profesorii lor, au participat la mai multe secţiuni de creaţie artistico-plastică, de colinde. Pur şi simplu, elevii s-au îmbrăcat în costume populare, s-au pus în faţa camerelor de filmat, au colindat, împreună cu părinţii şi bunicii au pregătit mese tradiţionale îmbelşugate şi le-au prezentat în faţa celor care i-au urmărit. În acest an, am înfiinţat un grup vocal la nivel Şcolii Gimnaziale Mărişelu cu care am fost la mai multe biserici din Bistriţa, unde am fost invitaţi, am colindat, am susţinut câteva obiceiuri de iarnă. De asemenea, de 1 Decembrie, împreună cu o parte dintre elevii Şcolii Gimnaziale Mărişelu, îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale, am plecat la Alba Iulia unde ne-am bucurat cu adevărat de Ziua Naţională. Încercăm să redăm tradiţiilor şi obiceiurilor acel loc fruntaş.
    Rep.: - Mă bucur să aud acest lucru. Ştiu că eşti un promotor şi un apropiat al tradiţiilor. Vă aşteptăm la Festivalul de Teatru „La Hanul lui Mânjoală”, după doi ani de întrerupere, o ediţie la care vom vedea lucruri deosebite. Un mesaj pentru cititori.
    Vasile Grigore Turşan: -  Le urez mult succes participanţilor şi aşteptăm cu mare drag să-i vedem alături de noi.
    Rep.: - De fiecare dată când particip parcă îmi încarc şi eu bateriile pentru un întreg an atunci când îi văd pe copiii frumoşi şi talentaţi. Vă mulţumim.