PS Macarie Drăgoi, Episcopul românilor din Europa de Nord, în misiune pe tărâmul sufletelor noastre

            „Am experimentat în toate acestea pronia lui Dumnezeu, care ne răscolește uneori sufletele spre a ne reaminti de cerul din noi.”

            Sunt cuvintele pline de duh și înțelepciune ale PS Macarie Drăgoi, Episcopul românilor din Europa de Nord, Episcopul sufletelor noastre, cum îmi place să-l numesc. Ziua de duminică, 12 februarie, a fost o zi de sărbătoare sfântă în care credincioșii bistrițeni au simțit pronia divină, odată cu bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe PS Macarie Drăgoi, care a oficiat Liturghia la Catedrala „Coroana Maicii Domnului”, alături de preoții parohi și de alți slujitori ai Sfântului Altar.

            Din îndepărtata Suedia, din ținuturi de gheață, Preasfinția Sa ne-a adus căldura și lumina sa lăuntrică ce-i alină dorul de casă. În țările nordice, părintele Macarie Drăgoi este candelă nestinsă pentru cei dezrădăcinați, pentru cei prinși în tumultul grijilor și greutăților zilnice, purtați peste mări și țări de povara și „stihiile” unei lumi care tinde a se transforma în haos. Este cel care le devine părinte celor care se cred ai nimănui, care sunt mistuiți de dorul de „acasă”. Întoarcerea și reîntoarcerea sa în locul natal, în țara sa, la părinții săi și la noi toți, pe care ne poartă în brațele iubirii sale, ne fac să fim cu atât mai conștienți de faptul că avem rădăcini, bine înfipte în pământul nostru sfânt, și că dacă ne uităm sau ne negăm originea, părinții și străbunii, ne negăm însăși existența noastră și lăsăm sufletul să moară.

            O mare de oameni era în biserica „Coroanei”, oameni ce au fost binecuvântați de slujba oficiată de Episcopul Macarie Drăgoi, în această zi însorită de duminică. A fost așteptat cu mare emoție și nerăbdare, cu un colac și un ștergar, după cum e tradiția, precum și cu un frumos buchet de trandafiri albi, și biserica noastră s-a umplut de căldura inimii sale când pașii Preasfinției Sale i-au trecut pragul. După Liturghie, în timpul căreia „în Cer ni s-a părut a sta”, a urmat un cuvânt de învățătură rostit din suflet, care venea ca un răspuns frământărilor, neliniștilor noastre. Și pentru că Evanghelia ce s-a citit a fost despre pilda fiului risipitor, mulți dintre noi ne-am simțit fiii rătăcitori și risipitori care se întorc de fiecare dată ACASĂ, se întorc spășiți în brațele Tatălui care nu-i ceartă, care se bucură de revenirea lor. Precum ne-a pus la suflet Preasfinția Sa, calitatea de fiu este veșnică. Ne îndeamnă să ne întoarcem cu toții aici, în casa părintească, „icoana bisericii”. Aici, în biserică, la ospățul euharistic, Tatăl Ceresc își dăruiește propriul Fiu care se junghie pentru noi, iar sângele Său ne spală și ne înnoiește. Iar noi tebuie să ne urmăm întotdeauna inima. După cum spune și PS Părintele Macarie în cartea sa, „În misiune pe tărâmul vikingilor”, „mare este risipirea noastră, de am ajuns și printre eschimoși...” Însă, precum este dragostea Tatălui pentru fiul Său ce „era pierdut și a fost găsit”, la fel trebuie să fie și dragostea noastră unii pentru alții, deoarece numai ea (dragostea) ne salvează de noi înșine, de propriile noastre rătăciri, „ne poate aduna din prea multele noastre împrăștieri lăuntrice și din afară.” Oricât de triști și de deznădăjduiți am fi, oricât de scârbiți și de împovărați ne-am simți, de sus coboară veselia, căci Părintele nostru ne iese în întâmpinare și ne adună aici pentru a ne odihni în demnitatea de fiu și fiică ai Săi. Rugăciunile de dezlegare care au încununat slujba săvârșită de Preasfinția Sa au fost precum un balsam duhovnicesc pe sufletele noastre însetate de Dumnezeu.

            Precum îi stă în obicei, PS Macarie Drăgoi a venit cu desaga încărcată de daruri pentru credincioșii săi, și anume, exemplare din cartea sa nou apărută, „În misiune pe tărâmul vikingilor – Mărturii ale unui episcop pelerin”, și iconițe pentru copiii pe care i-a împărtășit. Acest volum este o adevărată confesiune, o spovedanie sinceră a unui misionar „prin întunericul nordului”, prin care dorește a ne face să înțelegem spiritualitatea creștină a Ortodoxiei boreale și efortul deosebit prin care se păstrează identitatea religioasă. Cu bunătatea-i nemăsurată, a binecuvântat și sprijinit realizarea albumului aniversar al interpretei Cornelia Ardelean Archiudean, „Doruri și doriri  din inima Ardealului”, ce conține pricesne și cântece străbune și care a fost de asemenea oferit iubitorilor de autentic, urmând ca fondurile adunate din achiziționarea albumelor să fie donate bisericii din Ocnița, satul natal al interpretei.

            A fost o duminică binecuvântată de Dumnezeu, deoarece bistrițenii s-au bucurat și la slujba vecerniei de prezența și rugăciunile PS Episcopul Macarie, la Biserica „Trei ierarhi”, unde, la final, părintele Ioan Pintea a făcut o „călătorie” printre paginile cărții Preasfinției Sale, iar apoi PS Părintele Macarie Drăgoi a dăruit fiecărui credincios momente binecuvântate de rugăciune, sfaturi și cuvinte alese parcă pentru sufletul fiecăruia.

            Pentru PS Macarie Drăgoi, misiunea încredințată de Dumnezeu în diaspora scandinavă este o continuă „aventură”. Dar însăși viața noastră întru Hristos este singura aventură pe care o trăim pe acest pământ, și cea mai frumoasă, spune Preasfinția Sa. Model de smerenie și chip al blândeții și al dragostei lui Dumnezeu, PS Macarie, „un om al păcii”, așa cum îl numește o fetiță cu sinceritatea și cu tot sufletul ei curat de copil, ne întărește credința că nu avem o altă cale spre a urma drumul spre Înviere, decât aceea de a ne lua Crucea și de a-L urma pe Golgota, deoarece Dumnezeu este chiar lângă noi. Este greșit dacă credem că putem alege nestingheriți între viața fericită, liniștită și o viață în suferință. Putem alege doar felul în care ne purtăm Crucea și răspundem suferinței: cu demnitate, găsind sensul ei, sau cu revoltă și alegeri greșite. Așadar,

                                         SUS INIMA!

              Prof. Mirela Rus