Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj

Radu Cosașu și firimitura de pâine

Alexandru Jurcan

                                

 

   Mereu am știut cât de mult îi datorez lui Radu Cosașu, nu numai acum, când a plecat pe o altă planetă. Puteam scrie oricând aceste rânduri, dar sunt sigur că nu i-ar fi plăcut, chiar dacă ne-a învățat să ne asumăm slăbiciunile afective. Știu că mi-a intuit aripile ficțiunii, dar și pe cele cinefile, de aceea m-a învățat să zbor, mi-a dat curaj cu discreție și rafinament. Pe vremea aceea, revista Cinema apărea în tiraj considerabil, lumea se abona, se informa. În 1973 Radu Cosașu mi-a publicat articolul Personajul A.J, care mi-a adus o nesperată „glorie”. Cel mai mult m-a bucurat Viața cinefilului între Cluj, Ciucea și Dârja prin 1987, după care i-am făcut o vizită lui Cosașu la București. Parcă îl revăd și acum cu pipa și câinele fidel, pe acel fotoliu imens, cu finețea, cultura, autoironia și aerul tonic, inimitabil. Da, m-a impulsionat, mi-a adnotat primele povestiri, cu răbdare și precizie. Scria în Cinema: „Cum poate deveni A .Jurcan – din haltă în haltă – o cinematecă personală? Urcați în vagon cu corespondentul nostru din Ciucea!”

    Așteptam revista Tribuna unde publica din Povești pentru a-mi îmblânzi iubita. Mă fascina umanitatea sa, dar și surprinderea esențialului. Scria: „Nu faci nimic pentru mine, prin ce-mi dovedești că mă iubești? ” (Nu faci nimic pentru mine). Și mai departe: „Dac-aș muri, n-ai veni să mă vezi – așa urli și te zbați în numele unei demnități prea abstracte pentru a nu simți că sub această bucată de hârtie s-a ascuns o firimitură de pâine care-mi rupe vârful creionului...”

   Firimitura malefică a rupt creionul creației unui mare scriitor, dar opera maimuțelor personale, a supraviețuirilor a ocupat cu onoare și demnitate raftul întâi al literaturii române.

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5