Războiul contestaţiilor

Înfrângerea coaliţiei anti-Băsescu de tip „toţi o apă şi un han când e vorba de… ciolan”, a produs o profundă consternare în strategii propagandişti ai PSD-ului, care ţipă în gura mare „am fost furaţi, fraudă electorală ş.a.m.d.”… nici nu spun, nici nu gândesc că nu ar fi existat ceva turism electoral, ceva voturi multiple, numărători re-numerabile sau inadvertenţe între voturi şi tabele, dar cu atâţia observatori pe cap, analişti, televiziuni, presă, radiouri, Europe etc., cam greu cu frauda, cam greu cu şmecherii flagrante, cam greu cu labirinturi de hocus-pocus, chiar dacă pe ici pe acolo, ah, nu în părţile esenţiale, nu, desigur… însă, ceea ce este dramatic prin înfrângerea centrului stânga „Mitte-Linke” de asociere post-comunism cu neo-liberalism, este că întreg aparatul propagandistic al PSD-ului se plânge şi ţupureşte parastasic acum „că suntem furaţi, suntem înşelaţi” ei, tocmai ei, experţi în aşa-zise culise ideologice, în manipulări grosolane, în turnuri aranjate în culisele curat-murdare de tip nenea Iancu-Ilici, de forma „pupat piaţa Endependenţi-Parlament” sau Guvernul nostru şi al tuturora… bietul nostru Caragiale re-generează mereu păpuşari jalnici ai scenelor mobile, de la pupăciosul Geoană la ultra-zâmbitorul pseudo-liberal Crin, care erau câştigători pe… prognozabil, pe matematica plătită de moguli întru trâmbiţarea marelui succes… ciudată aritmetica mogulistă de sorginte latino-balcanică a produs şi duminică seara reacţiile de hiper-Caragialeşti, în care guşterii televizaţi se credeau izbăvitorii bietei naţii, iar adulatorii se şi vedeau miniştri, secretari de stat, ambasadori sau directori de regii căpuşante… dar, dar se vede că ştampilatorul din sat şi cătun, din bloc şi orăşel are un cuvânt de spus în modul real de a stabili cine merge la Cotroceni şi cine plânge cu iluziile rătăcite prin aroganţe, ignoranţe, halucinisme şi tembelisme… ah, să nu se creadă că sunt un pro-Băsescu, ah, nuu, sunt dezamăgit de PD-L, chiar dacă acest partid are în substratul activ şi dinamic amici ca d-na Geană, Marinica, N. Tabără sau E. Rauca… şi la celelalte partide am încă amici pe care îi simpatizez, dar ei, din păcate nu formează curentul majoritar care ar da un dinamism valoric şi de substanţă morală unei formaţiuni politice…

Un alt aspect al acestor serii războinice din mioriticul nostru unic şi trist este modul în care cei din Diaspora sunt întotdeauna neglijaţi întru bătăliile electorale, iar când la ora 21, ora României, cei doi combatanţi sunt la egalitate, se aşteaptă numărul de voturi din afară, de la cei plecaţi, exilaţi, vânturaţi prin lume… şi care atât cât au votat au înclinat balanţa în favoarea grupării de la conducerea administraţiei! Dar, la câte rugăminţi au făcut de-a lungul anilor întru conectarea diasporei în mod real la pulsul ţării, nu numai electoral desigur, răspunsurile au fost între evazive şi indiferente, între mai vedem noi sau România e România şi Occidentu-i Occident!... chiar în timpul campaniei electorale recent încheiate am întrebat o serie de lideri PNL de la Bucureşti despre o posibilă susţinere din diaspora a respectivei formaţiuni… răspunsurile au fost cam toate în zona „batem clar în ţară, nu mizăm pe electoratul extern, prognozele şi prognozarii ne sunt clar favorabile, ce mai, câştigăm la singur…”… toate la sigur şi favorabile până la ora 21 seara de duminică, când la 50 la 50 a devenit clar că biata diasporă va da verdictul final, şi categoric… au câştigat NON-PNL-iştii!!!... însă, să vedem cum se va supravieţui de acum înainte… suntem în războiul supravieţuirii… la luptă!!!