La noi

Realitatea secundă (2)

Cum nu am pretenţia unei rigori scrobite – precum acest material publicistic - şi cum, în consecinţă, nu am de gând să tot invoc sursele de documentare, de inspiraţie, menţionez acum câteva titluri: mai înainte, am invocat cartea doamnei Veronica Oşorheian. I se adaugă fondul de manuscrise Anton Coşbuc, de la Direcţia Judeţeană Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Naţionale Bistriţa, Teodor Tanco, „Dicţionar literar, 1639-1997 al jud. Bistriţa-Năsăud” (ed. Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 1998), Ion Pop Reteganul, „Amintirile unui şcolar de altădată”, ediţia a II-a ( ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2006), Alexandru Nagy, „Ioan Baciu. Viaţa şi opera”( ed. Arcade, Bistriţa, 2006).

*
Cel mai vechi document despre Nechita Cotuţiu este un „testimoniu scolastic”, emis la Năsăud pe 18 iunie 1881, semnat de Georgiu Moisil, vicar, şi Cosma Anca, „director normal”.
Pentru farmecul limbajului de atunci, reproduc începutul acestui act şcolar:
„Nechita Cotuţiu, născut în comuna Diug, Comitatul Solnoc Doboca, în etate de 12 ani, confesiunea gr(eco) or(todoxă), ca şcolar în clasa a II-a a şcoalei normale (elementare –n.n.) din Năsăud pe anul scolastic 1880/81 a meritat următorul testimoniu(…)”:
Urmează 17 discipline de învăţământ pentru care copilului (născut la Diug/Dumbrăviţa în 1868) i se acordă calificative, de la „foarte bună” (pentru „purtarea morală”), „foarte mulţumitor” (la religie şi citire), la „mulţumitor” şi „destulătoriu”, pentru celelalte. (Asta îmi aminteşte de părinţi zbârliţi că la ciclul primar acum nu se mai acordă note, ci calificative şi, prin urmare, nici premii la sfârşit de an şcolar. Şi apropo de premii: Într-un an mă aflam în Franţa în ultima săptămână a anului şcolar, mai întâi la Montpellier, apoi la Blain – Bretania. Toată ţara duduia de excursii şcolare. L-am întrebat pe Jean-Yves când are loc serbarea de încheiere a cursurilor, de acordare a premiilor. S-a amuzat: „Cui foloseşte aşa ceva ? Să dai premii aceloraşi tocilari ?” Mde…).
Ca să-mi fac o idee despre condiţiile de cazare ale unui elev în anii aceia la Năsăud, am apelat la „Amintirile…” lui Ion Pop Reteganul.
În anul când venea pe lume Nechita Cotuţiu (1868), tatăl folcloristului şi prozatorului de la Reteag trebuia să plătească „gazdei” năsăudene, pentru fiul său, 6 florini şi să aducă de Paşti „o mierţă mare de grâu”. E de reţinut că 1 florin însemna o monedă de aur. Desigur că preţurile de găzduire nu se vor fi schimbat prea mult peste câţiva ani de atunci., când copilul Nechita era lăsat aici, pentru şcoală.
Cei doi, reteganul şi diuganul, aveau însă condiţii diferite de a ajunge la Năsăud. Ion trebuia să străbată 4o de km cu căruţa, cu o oprire la Beclean, pentru mâncare şi să-şi stăpânească setea, coborând malul Someşului („Ce apă limpede şi bună !” exclama memorialistul.).
Nechita avea un alt traseu, o diagonală care ieşea din sat, pe Calea Carelor, după care cobora în drumul cel mare spre Meccena năsăudeană.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5