Ritualuri și pasiuni periculoase. ,,Spaime” cu Mircea I. Bătrânu

Pe cât de zburdalnic și de proaspăt apare scris romanul Secretele lui Juanito, semnat de Mircea I. Bătrânu, pe atât de greu pare de prins într-un comentariu curent. Mircea I. Bătrânu a fost realmente impresionant printr-o carte a cărei acțiune se petrece în Evul Mediu de limbă franceză și a ajuns în limba română într-un text fermecător prin ceea ce însemnează muzicalitatea frazei, ritmul, echivalența românească în totalitate. Filolog, profesionist al scrisului beletrist, traducător de limba franceză și jurnalist, Mircea I. Bătrânu a pornit cu această zestre la deschiderea porților unei trilogii romanești care pare puțin digerabilă de cititorul român obișnuit. Motivul, subiectul, atmosfera compun toposul amorului lgbt, zonă a sensibilității puțin prizată la noi, cel puțin prin prisma reacției majorității cetățenilor față de demonstrațiile internaționale organizate la București de minoritatea sexuală amintită. Pe prima copertă se precizează+18!
Protagonistul romanului este Juanito (Ionică), alături de care se găsește aproape întotdeauna Aly (Alin), amândoi din Bistrița, studenți la Facultatea de filologie și teatru a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Tineri, frumoși, entuziaști pentru petrecerea vieții studențești, cei doi sunt marcați de junețe și de o inconștiență a vârstei care i-a aruncat fără rezerve în colonia viciului.
Cartea începe cu un viol homosexual în vestiarul sălii de fitness SCM de pe Calea Turzii din Cluj-Napoca, autorul ,,prădăciunii” fiind Arghir-o constituție umană stihială-, om de afaceri prosper cu psihologie de criminal economic, cu un rafinament sexual având ca ingredient brutalitatea, purtător de cuvinte care puteau fi când miere, când proiectile ucigașe.
Structura internațională de putere sexuală ocultă, așezate peste destinul personajelor volumului este Legiunea MP (Max Power) -,,organizată așadar militar, copia structurii legiuni romane din vremea lui Caesar” și avându-l în fruntea filialei românești pe longevivul general de securitate Tata Puiu. Disciplina în organizație și ,filiale” era militară, iar ședințele administrative, dominate de forța care transmitea teamă la nivelurile descrescătoare ale ierarhiei, având activitate economică infracțională, inclusiv trafic de carne vie.
Prezentând viața lui Aly, autorul dezvăluie mizeria unor veți periferice angrenate pentru nenorocirea băiatului, vorba fiind de un tată alcoolic care l-a vândut unui pedofil pe 4 kg de țuică pe lună, pe vremea când era un școlar.
În Legiune se dispunea total de viață membrilor, supușilor; dacă cineva greșea, sancțiunea urma firesc și uneori putea să îl coste pe ,,erant” viața. Apelativul la adresa lui Arghir era întotdeauna boss, iar tonul, de sumisiune. I se arăta la fiecare adresare cât de mult reprezintă el pentru legiune și cât de supuși îi sunt toți. Primirea în MP se făcea după un ritual folosind însemnarea cu o ștanțat metalică, înroșită în foc, aplicată tânărului tocmai sus pe picior, în zona intimă.
Volumul doar amintește, fără a-și face un titlu de glorie, că există LGBT în toate perioadele istoriei și în toate nivelurile sociale. Juanito l-a ,,cunoscut” pe Tata Pui, care a vorbit despre otrepe nkvdiste: pedofili - violatori de fetițe și băieți-, de la care ofițerul a învățat ,,meserie” de vreme ce vorbea admirativ despre sovietici. Evident, de pe etajul de putere la care se găsea, în perioada ocupației sovietice, crimele nu erau rarități. Ta Pui a subliniat într-un discurs susținut în fața conducerii Legiunii MP că kiturile acelor îndeletniciri amoroase sunt vechi la om, de 10.000 de ani. Naratorul primește caiete, un fel de jurnale, care descriu cu farmec întâmplările celor doi protagoniști, cărora li se adaugă și alți tineri. Modul de adresare confesorului este my dear teacher și naratorul le valorifică în text citându-l din când în când, procedeu care conferă autenticitate romanului – o ficțiune, fără legătură cu realitatea, după cum ne asigură într-o notă autorul. Juanito povestește și aventuri cu fete ale grupului de băieți, sugerând că tânăra gașcă veselă ar fi compusă din bisexuali.
Textul sugerează în țesătura unei diversități de situații dimensiunea, pasiunea amorului dintre bărbați, cu detalii imaginate care sunt suspect de autenticitate, frizând stări sufletești foarte amestecate, uneori criminale, pigmentate cu gelozie, brutalitate, alteori cu delicatețuri.
S-ar putea face o diferențiere între ceea ce însemnează, în amor, accident al naturii și viciul învățat, cultivat, dus până în liziera ritualurilor dezumanizante. Volumul este un scenariu de film înspăimântător pentru orice heterosexual, neprins în secretă, periculoasă pasiune, necunoscător al acestor zone ale amorului. Ca și în cazul fumatului, nu oprobiul determină reducerea numărului de țigări la fumătorul pasionat, cu atât mai mult în artă, unde judecățile sunt, în principiu estetice, fără pregnanță morală. Lucrurile nu trebuie amestecate.
Scrisul dinamic, cu nerv, cu o fluență a textului care uzează și de formulări dure, ,,bulgare”, pentru a reda atmosfera, forța nestăpânitelor pasiuni, toate concură la conturarea unei structuri textuale experimentale, curajoase, a unui scriitor format în valorile literaturii clasice. Liber de idei preconcepute, scriitorul Mircea I. Bătrânu s-a demonstrat stăpân pe tastele scrisului său, înfruntând mentalitatea tradițională, inclusiv pe sine însuși. Presupunem că trilogia anunțată ar putea cuprinde un volum despre iubirea lesbiană, apoi autorul se va întrece pe sine cu un excelent roman de dragoste între bărbați și femei. Proiectul ar putea fi privit dintr-un anumit unghi de vedere și ca o cercetare interdisciplinară.