Ş A N T I E R L I T E R A R : Leon-Iosif Grapini: Sărbătorile de iarnă în satul de altădată

La sărbătorile de iarnă, copiilor le saltă inima de bucurie, e perioada câștigurilor bănești și pentru ei, cum e datina pe aici, merg cu colindul, cei mici, sau cu Banda Jianu, cu Turca și cu Plugușorul, cei mai mari, sunt obiceiuri frumoase, dar și prestări care trebuie plătite, căci umblă copiii de la o casă la alta, prin zăpadă și prin frig, de li-i acru sufletul, s-ar lăsa într-o vreme, dar de cei cincizeci de bani pe colindă nu se pot lăsa, pot primi chiar și un leu, ceea ce e mult dacă ținem cont că o eugenia costă șaizeci și cinci de bani, iar un film, un leu și douăzeci și cinci de bani, cel mai bine se câștigă cu Irodul, însă această dramă populară aparține doar flăcăilor, noi vorbim despre copiii de grădiniță și despre școlari, primii colindă numai în vecini și la neamuri, însoțiți de un părinte, ceilalți, de-a lungul satului, în grupulețe alcătuite pe prietenii, gimnaziștii din clasele mari au avantajul de a se aduna în grupuri numite Banda Jianu, Turca și Plugușorul, primesc bani la comun și-i împart la sfârșit, dar sunt recompensați cu bancnote de zece sau chiar de douăzeci și cinci de lei, a doua zi ei numără lei de hârtie, nu monede, ca acești copilași, de la cinci și cincisprezece bani, trecând prin douăzeci și cinci și cinzeci de bani, până la un leu, moneda de trei lei e rară, nu în buzunarele oamenilor, ci în cele ale colindătorilor, rudele ce mai renunță la ele sau părinții ale căror odrasle colindă împreună, eu îl răsplătesc pe copilul tău cu trei lei, că și tu îi vei da la al meu tot atâta. Nu vă indignați, cinci bani sau cincisprezece bani nu se dau pentru o colindă, ci pentru o gratulare, urare făcută numai de băieți în dimineața primei zile din an, Anul Nou fericit, trei vorbe nu merită nici cât i-am oferit, la Crăciun i-am dat un leu, în ajunul de Anul Nou, cincizeci de bani, ajunge, ba ne mai și trezește din somn, abia ne-am pus în pat, așa-i de Revelion, iertare, de Anul Nou, să nu uităm unde ne găsim, se mai întâmplă ca vreun bărbat să recompenseze urătorul cu un leu, om bun la suflet, și-o fi amintit de copilăria sa ori e fericit fie că i-a mers bine astă-noapte, fie că încă nu s-a trezit din beție. Copilul cu ochi albaștri și sora lui își numără câștigul în ziua de Crăciun, în ziua de Anul Nou, după gratulare, dar vor număra banii de mai multe ori și între sărbători, și după ele, o numărătoare în plus nu strică, dimpotrivă, bucură, pe cine nu bucură grămada de bani, grămezi au și ei, mai bine spus grămăjoare, ținute în căni de porțelan fără toartă, bune doar pentru a păstra nimicuri, adică nasturi, mosoare de ață, ace de cusut, piuneze, boabele de fasole de trebuință la jocul de-a moara, cupoane de pensie, hârtiuțe cu adnotări, panglici, medicamente, acum medicamentele vor sta direct pe raftul podișorului, cănile sunt bune de ținut câștigul micuților, această grămăjoară de monede pentru un copil de la sat din aceste timpuri e o comoară mai însemnată decât un teanc de bancnote mari pentru un parvenit de la oraș, fiecare își ia ulcica, o răstoarnă pe masă, unul de o parte a mesei, celălalt de cealaltă parte, Doamne ferește să se încurce banii între ei, fiecare cu grămăjoara lui, iar îi socotiți, întreabă bunica sătulă de operațiunea asta, bine că nu se satură ea de își socotit pe ascuns banii strânși la ciorap, mai exact într-o cutie de lemn rotundă, cu capac din același material, pitită în ladă, printre hainele de sărbători, lasă-i, mamă, să-i numere, să se bucure și ei, sărăcuții, le ia apărarea mama, bine zis sărăcuții, una este să fii sărac, alta, să fii cam sărac, prima dată se numără monedele mari, de trei lei, pot fi numărate pe degetele de la o mână, dacă sunt mai multe de atât, nu se datorează dărniciei oamenilor, ci schimbului realizat între omul colindat și colindător, ai să-mi schimbi trei lei, că de leu mi s-au gătat, vin la rând monedele de leu și de cincizeci de bani, cele mai îndrăgite, firesc, sunt multe, dar mai multe sunt cele mici, de cinci, de cincisprezece și douăzeci și cinci de bani, mai toate adunate la gratulare, bine-i și așa, bob cu bob se face spicul, se găsește și câte o bancnotă de un leu, deși este echivalentul monedei corespunzătoare, e mai apreciată, fiindcă este de hârtie, seamănă cu celelalte bancnote mari, eu am atâția, se laudă fetița, eu am mai mulți, uite, se mândrește băiatul, diferența, nu prea mare, o dă gratularea, prost obicei, iată cum de mici femeile sunt nedreptățite, în tot răul e și un bine, se vor obișnui mai ușor cu poziția lor în lumea bărbătească, bunica face un gest caritabil, îi dă fetiței un leu, aceasta din urmă se binedispune, diferența dintre suma ei și cea a fratelui s-a micșorat, femeile țin una cu alta, la fel și bărbații, dar ne grăbim cu vorba, a doua zi, bunica îi va da pe ascuns și băiatului aceeași monedă, nu este el vinovat de obiceiuri, cum, tot așa, nu poartă nicio vină că s-a născut băiat, își iubește în egală măsură nepoții. Banii aduc îngrijorări și celor mici, dacă-i pierd, ce să-mi cumpăr, și pentru aia, și pentru ailaltă nu-mi ajung, dacă ni-i ia mama pentru cumpărături și uită să ni-i dea înapoi, oricum, mai bine cu ei decât fără, cine gândește altfel nu a fost sărac.
Crăciunul are părți și bune, și rele, vine cu bucurii, dar și cu spaime, vine cu spaime când ți-e zbânțuiala mai plăcută, nu te poți bucura de banii câștigați sărind la nesfârșit prin casă, că mama și amenință, ajunge, dacă nu stați cuminți, mă duc după Moș Crăciun, câte nu zice o mamă și nu face, dar și câte face și nu zice, bine, se hotărăsc cei doi copii, nu mai țopăie, după un timp se plictisesc, eu am mai mulți bani ca tine, nu ai, că mi-a dat bunica un leu, ciudă, ciudă, ție nu ți-a dat, băiatul are pe limbă replica, ba mi-a dat și mie, nu ști tu, însă nu poate să o dea de gol pe bătrână, ceva poate, totuși, să-i arate limba fetiței, însă limbă are și ea, chiar mai lungă după câtă i-a ieșit din gură, el contraatacă imediat cu o strâmbătură făcută și cu mâinile, își prinde gura cu degetele arătătoare și trage spre margini, scoțând iarăși limba, un gest poate fi imitat, fata știe asta și, dacă știe, îl imită, pentru scurtă vreme însă, îi vine o idee mai bună, se liniștește pe neașteptate, își așază mâinile în poală și-i spune mamei, mamă, el se strâmbă la mine, ba ea se strâmbă, tu ai început, minte, tu minți, ba tu, mama se ridică de pe scaun fără a-i mustra și se îndreaptă spre podișor, deasupra lui se află nuielele, nu cele aduse de Moș Nicolae, acelea s-au rupt de mult, ci altele, aduse de adevăratul Moș Nicolae, însă mama nu se apropie de dulap, ci iese pe ușă, copiii înțeleg pericolul și fug în pat la bunica, acum vine Moș Crăciun, zice bătrâna, v-a tot spus mă-ta să vă cumințiți, voi nici pomeneală. În scurtă vreme, se aude o bătaie în geamul ușii, cioc-cioc, inima copilașilor tresaltă, ușa se deschide, intră Moș Crăciun și dă binețe, bună seara, bună seara, răspunde bunica la salut, copiii ce să răspundă, nici nu se cade, unui om mare îi răspunde tot unul de seama lui, și de n-ar fi așa tot n-ar avea cum, stau înlemniți în spatele bunicii, moșul e îmbrăcat cu o șubă veche și lungă, ce-i acoperă picioarele și încălțămintea, cu o cușmă neagră, cu blana aproape roasă, întoarsă pe dos, sub care e prinsă o basma, acoperindu-i fața, am fi tentați să spunem ce mai Moș Crăciun, costumația asta nu i se potrivește, seamănă leit cu baba venită și peste an când cei mici sunt neascultători, moșul de la oraș se îmbracă altfel, în roșu și alb, cu haine noi, strălucitoare, are o barbă lungă, cârlionțată și albă ca neaua, părul, așijderea, ce vreți, aici se înveșmântează cu ce are pe lângă casă, cel intrat în odaie a pus pe el ce a găsit în șură, dar sac are și acesta, unul de iută, în care se găsește ceva, căci nu e gol, după cum arată, și mai are o bâtă groasă și lungă, cu dublu rol, de sprijin la mers, e bătrân, doar e moș, și de efect asupra neastâmpăraților, aveți copii, întreabă, așezându-se pe un scaun, acum îi putem vedea și încălțările, poartă opinci, sunt leite cu cele ale mamei, avem, răspunde bunica, sunt cuminți, cum să nu, apreciem și noi că mai cuminți ca acești copilași ascunși în spatele bătrânei nu am mai întâlnit, văd că ați primit darurile trimise și că le-ați pus în pom, le-am primit dară, cam mulți bani ai stricat pe ele, apreciază bunica, vizitatorul nechemat se face că nu aude și întreabă, știu să spună o rugăciune, sigur, i-am învățat eu și mama lor, să auzim, înger, îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, se roagă amândoi copiii într-un glas, un glas scăzut, abia se aude, dar se poticnesc, au uitat-o, spaima le sugrumă și vocea, și mintea, dar o poezie știu, trece cu vederea moșul impasul copiilor, știu dară, ia să-i ascultăm, o furnică duce-n spate, se aude cap-coadă, fetiței i-au revenit glasul, memoria și curajul, la fel și băiețelului, cățeluș cu părul creț, fură rața din coteț, însă tu furi noaptea, pe ascuns, bomboane din pomul meu, îl întrerupe moșul cu această întrebare căzută ca un trăsnet, recitatorului îi îngheață sângele în vine și îi dau lacrimile, țâșnesc precum apa printr-o deschizătură îngustă, plânsul ca și râsul este molipsitor, începe și fetița să se smiorcăie, nu, îl apără bunica, nu face asta, moșului îi este pe limbă să o mustre, dumneata, o femeie în etate și credincioasă, nu ar trebui să minți, dar se abține, ce-i prea mult strică, dar văd pe crengile de jos argintul gol, insistă musafirul nepoftit, mai mănânc eu câte una când mi-e gura amară, motivează bunica absența bomboanelor din staniol, sunt cuminți, ai mai întrebat o dată și ți-am spus că da, nu copiii răspund, ar fi nefiresc, ci bătrâna, cu aceste cuvinte și cu acest ton parcă-l ia la rost pe moș, oare ce o fi în capul ei, copiii confirmă că sunt cuminți dând din cap, o să ascultați de mama și de bunica, ei răspund cu același gest, n-am auzit, se arată nemulțumit musafirul, daa, se aude slab vocea comună a celor doi, o să spuneți rugăciunea în fiecare seară, daaa, o să vă mai strâmbați unul la altul, nuuu, o să vă mai pârâți unul pe altul, nuuu, o să vă mai bateți unul cu altul, nuuu, o să fiți buni ca acum, daaa, bine atunci, întrebările calme îi mai liniștesc pe copilași, fetița, mai curajoasă, îndrăznește să privească la moș peste umărul bunicii, însă imaginea văzută o sperie și se trage la loc, un moș așa de hâd, seamănă cu Mutu Niții, dacă nu vă țineți de făgăduințe vin iară și vă bag în sac, sigur că spune adevărul, anul trecut a fost și de Crăciun, și de Anul Nou, vine când vrea, cine să-l oprească, acum ne dăm seama ce are în sac, copii răi, nici vorbă de jucării, are dreptate copila când gândește că seamănă cu Mutu Niții, și acela are un sac la îndemână numai pentru așa ceva, acum du-te, îl îndeamnă bunica pe musafir, ți-au spus că vor fi buni, mai du-te și la alți copii, bunăoară, la cei de peste ocol, sunt mai răi ca ai noștri, toată ziua urlă de mă dor urechile, moșul știe că bunica exagerează, în afară de nepoți, nu suferă prin preajmă alți zgâmboi, se ridică de pe scaun și dă să plece, un gând îl reține însă, se întoarce, întinde bâta spre grupul din pat și spune cu satisfacție neascunsă, dacă nu ascultați, uite ce ac am de cojocul vostru, bătrâna îi prinde bâta și o împinge spre posesorul ei, spunând aspru și apăsat, gata, îi bugăt, du-te odată, moșul, ca și când și-ar fi dat seama că a sărit calul, se ia și se duce, că l-a sărit e clar, copilașii mai să dea în bâlbâială de spaimă, ce plăceri mai are și moșul acesta, să se bucure de teama copiilor, acum că s-a dus și ne-am liniștit cât de cât, să judecăm la rece atitudinea moșului, sub hainele ponosite se ascunde o ființă cu sufletul tânăr și jucăuș, cum sunt toți părinții de pe aici, cărora le place să-și sperie odraslele în joacă, dar să ne oprim și să observăm ce se mai întâmplă, căci pe ușă intră mama, micuții sar din pat și fug înaintea ei, înflăcărați, mamă, mamă, a fost moșul, și dumneata iar nu l-ai văzut, întreab-o pe mama bună dacă nu ne crezi, ce rău îmi pare că nu am fost de față, i-am spus îngerelul, l-ați știut, daaa, și poezii i-am recitat, ce v-a cerut, să fim buni, și veți fi, daaa, apoi vorbește doar copila, mamă, și-a dat seama că el, și arată cu degetul spre fratele său, a furat bomboane din pom, taci că și tu furi când nu te vede nimeni, ripostează băiețelul, cearta abia se înfiripă, numai bunica tace, ea încă este supărată pe moș, bâta îndreptată spre copii era îndreptată și spre ea, o bănuială îi dă târcoale, noi, deocamdată, ne retragem, concluzionând, adulții sunt tot copii.