Să nu ne uităm înaintașii! Ziua Comemorării Deținuților Politici Anticomuniști, marcată la Bistrița

Duminică, 9 martie 2025, Ziua comemorării Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944 -1989 a fost marcată la Bistrița de către Reprezentanții Asociației Foștilor Deținuți Politici , filiala Bistrița, prin Președinte Bor Florean(fost deținut politic), Secretar Bor Ioan Romulus și reprezentanții Monarhiștilor Bistrițeni, în frunte cu dr. Marius Pop. La Monumentul  Deținuților Politici din fața blocului Lamă, Strada Andrei Mureșanu, domniile lor au depus coroane de flori, au aprins lumânări, au evocat jertfa și credința acestor martiri ai neamului românesc care rămân un model uman de rezistență în fața fiarei comuniste bolșevice. Domnul Bor Ioan Romulus, secretar AFDPR, și-a exprimat tristețea cauzată de absența oficialităților: „Din păcate, autoritățile locale au lipsit cu desăvârșire. Această stare de fapt reflectă crunta realitate: ne uităm înaintașii!”

În calitate de fiică a unui fost deținut politic, de membru al AFDPR, dar și de profesor, consider că, suferința acestor bravi români este un patrimoniu sfânt care trebuie predat mai departe, cu sfială, cu recunoștință, cu responsabilitate, generațiilor viitoare. Este necesar pentru adolescenții și tinerii de astăzi să știe că acești români nu au încălcat vreo lege din codul penal, nu au făcut fapte reprobabile, nu au comis nici o infracțiune; ei au fost ridicați, mulți chiar din sânul familiei, din fața copiilor lor, sau împreună cu aceștia și alte rude, târâți  în închisori de groază, de tortură și de exterminare. De ce? Pentru că s-au împotrivit ideologiei marxist-leniniste sau pentru că au refuzat demascarea, planul de reeducare a omului nou, pentru că nu au vrut să renunțe la drepturile fundamentale cu care se naște orice om și care se cuvine să fie respectate într-o societate civilizată: dreptul la exprimare liberă, prin cuvânt sau în scris, dreptul la proprietate privată, dreptul la apartenență religioasă, dreptul de a călători, dreptul la educație apolitică, dreptul la un sistem judiciar coerent și cinstit, dreptul la o viață democratică, dreptul la egalitate de șanse.

Printre foști deținuți politici s-au numărat de la personalități marcante, făuritori de țară la 1 decembrie 1918, personalități civile și militare, istorici, oameni de cultură, monahi, monahii, intelectuali de vârf din toate domeniile de activitate, episcopi, preoți, profesori, până la  oameni simpli, curați, țărani muncitori și curajoși, chiaburi. Regimul comunist s-a impus prin teroare, prin frică, prin aparatul de Securitate care avea infiltrați oameni în toate structurile sociale, gata pregătiți să-i denunțe pe cei care aveau manifestări dușmănoase la adresa orânduirii socialiste și puneau în pericol binele poporului sau răspândeau idei capitaliste subversive. Doctrina totalitară comunistă era temeinic predată în sistemul de învățământ începând cu grădinița (șoimii patriei), continuând cu școala primară, gimnazială (pionierii) și liceu(uteciștii), în manualele, pe prima pagină era fotografia conducătorului iubit. În locul orei de Religie, eliminată abuziv, a fost introdusă ora de informare politică. Trebuia să-ți însușești, ca elev, doctrina Partidului Comunist Român și faptele lui de seamă. La facultate trebuia să devii, obligatoriu, membru de partid, dacă doreai, la final, o repartiție pe post, cât de cât bună. Totul, toate, toți trebuiau să fie îndreptate către crearea unui om nou, spălat la creier, lipsit de valorile civilizației universale, lipsit de principiile moralei creștine, rupt de Dumnezeu, abrutizat, care acceptă ceea ce i se impune în mod constant, pervers, opresiv și tiranic, fără să mai aibă puterea de a riposta sau ajungând, unii, până în punctul în care erau convinși de superioritatea societății comuniste, epoca de aur.

Când, în lunile martie și mai, prezint această tematică la clasele de liceu, mulți dintre elevi nu înțeleg cum a fost posibil, la nivelul societății, în general, asemenea derapaje, unora nu le vine să creadă, de ce oamenii nu s-au revoltat. Impresionante pentru elevi sunt mărturiile foștilor deținuți politici, supraviețuitori ai ororilor. La finalul unei astfel de activități le cer elevilor să definească printr-unul, două cuvinte, cum ar caracteriza ceea ce au aflat despre aspectele prezentate în perioada comunistă. Răspunsurile sunt grăitoare: violență, frică, tortură, nedreptate, dezumanizare, umilință, bătaie, rugăciune, curaj, adevăr, prietenie, libertate, umanitate,  sfinți, eroi.  

Timp de cinzeci de ani, regimul totalitar bolșevic a dus o luptă acerbă să răstoarne, să anuleze adevăratele valori ale acestui popor. Deținuții politici, bărbați, femei, copii,  bandiții, au îndurat bătaie, tortură, umilință, foame, frig, mizerie, au fost călcați în picioare, au fost obligați să se bată între ei, au fost mutilați trupește și sufletește,  nu au avut nici o autoritate căreia să se poată adresa, mulți nu înțelegeau, pe drept cuvânt, motivul condamnării sau al pedepselor primite în timpul detenției.  După toate suferințele îndurate cu răbdare, parte din ei nu și-au pierdut  curățenie sufletească,  umanitatea, credința. Acești înaintași au plătit scump, în avans, cu tinerețea, cu viața lor, libertatea și drepturile de care ne bucurăm noi, astăzi. În istoria scrisă și nescrisă a poporului român, în fața lui Dumnezeu, ei, cunoscuți sau „anonimi”, sunt făclii de lumină mărturisitoare a Adevărului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).

Să nu ne uităm înaintașii!