Sălăuanul Maxim Morariu distins cu Premiul de excelență în cercetarea științifică al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca

Primăvara anului 2021 a debutat pentru părintele Maxim Morariu, cel mai de seamă reprezentant al culturii sălăuane și năsăudene contemporane, cu primirea unui „mărțișor” din partea Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, sub forma premiului de excelență în cercetarea științifică, acordat de rectorul Daniel David. Devenite o tradiție pentru universitatea clujeană, premiile de excelență sunt menite să recompenseze performanțele obținute de corpul universitar sau echipele de specialiști și tehnicieni, anul acesta fiind acordate premiide excelență didactică, premii de excelență în cercetarea științifică, premii de excelență pentru servicii inovative și culturale către societate, premii de excelență în servicii administrative și premii de excelență în cercetarea științifică acordate de rectorul universității clujene celor mai vizibili cercetători.
Dacă primele patru categorii au inclus numele acelor profesori, cercetători, tehnicieni propuși de facultățile care alcătuiesc astăzi Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca (a căror nominalizare, în unele cazuri, poate fi considerată părtinitoare), ultima categorie include doar numele cercetătorilor care s-au regăsit, pe parcursul anilor 2019 și 2020, printre cei mai citați oameni de știință ai lumii (numărul de citări și intrări în bazele de date internaționale plasându-i în categoria celor mai influenți oameni de știință ai lumii, care ocupă un procent de 2% din totalul membrilor care alcătuiesc comunitatea științifică internațională). Printre acești oameni de știință influenți pe care, conform declarației rectorului Daniel David, și i-ar dori orice instituție de învățământ superior a lumii, s-a înscris și părintele protosinghel Maxim Morariu, originar din comuna Salva, unul dintre puținii cercetători din domeniul științelor umaniste premiat de universitatea clujeană la această categorie.
Absolvent al facultăților de teologie ortodoxă și istorie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, doctor în teologie, doctorand în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma, secretar științific al Centrului de Cercetare „Ioan Lupaș” Cluj-Napoca, fondator și director adjunct al revistei „Astra Salvensis” (singura revistă științifică din România care apare în mediul rural), părintele protosinghel Maxim Morariu și-a câștigat pe bună dreptate premiul de excelență, rezultat al nenumăratelor ore de studiu, al programelor de cercetare urmate (parte realizate în străinătate, în Slovacia, Austria, Serbia, Elveția, Franța, Italia), dar și al sacrificiilor de natură personală (doar cei care cunosc latura profundă a părintelui Maxim Morariu, puțini la număr, pot depune mărturie în legătură cu frământările acestuia, cu jertfele pe care le-a făcut de-a lungul anilor pentru a-și croi propriul drum în lumea academică, o lume închisă care, din păcate, încă funcționează în baza unor principii și legături de castă).
Rezultatele cercetărilor sale valorificate în paginile unor volume de specialitate (a căror număr a ajuns la 31), mai cu seamă în paginile unor reviste de marcă ale comunității academice internaționale i-au asigurat părintelui protosinghel Maxim Morariu, încă de la o vârstă fragedă, o vizibilitate extraordinară, la care unii oamenii de știință români aspiră o viață întreagă și la care doar puțini ajung (vizibilitate materializată în citări, intrări în bazele de date internaționale și intrări în diferite bibliografii și instrumente de lucru). Articolele și studiile sale l-au plasat printre cei mai vizibili (dacă nu cel mai vizibil) teologi români, un statut ce contrastează cu încadrarea universitară a acestuia care, din motive care îmi scapă, încă stă sub semnul provizoratului.
Recent, am avut ocazia să parcurg câteva texte referitoare la viața și activitatea celebrei artiste Maria Tănase, în paginile cărora am regăsit un fragment invocat adesea de aceasta și care cred că s-ar potrivi pentru a defini activitatea științifică a părintelui protosinghel Maxim Morariu: „Lemn bun, lemn rău; tot cenușă! Importantă e flacăra!”. Ca o flacără metaforică, părintele Maxim Morariu „arde” pentru vizibilitatea și sporirea cercetării științifice românești din domeniul științelor umaniste, meritând, cu siguranță, un rol și o poziție mai importantă în viața corpului universitar clujean.
Prin intermediul ziarului „Răsunetul”, ca un prieten bun, mândru de realizările părintelui protosinghel Maxim Morariu, îi transmit felicitări (sincere, nu din pură complezență), dublate de îndemnul de a nu părăsi acest drum frumos, dar anevoios și plin de cârcotași „binevoitori”, al cercetării științifice de calitate. Sunt convins că acest premiu, alături de altele (trecute și viitoare), îl vor responsabiliza și îl vor motiva să scoată la lumină noi pagini referitoare la autobiografia spirituală, la teologia și spiritualitatea modernă și contemporană, ori la istoria noastră națională. Excelsior!

Drd. Mihai-Octavian Groza
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca
Institutul de Istorie Ecleziastică „Nicolae Bocșan” Cluj-Napoca