Scadenţa vine fără concesii pentru patru şcoli din comuna Budeşti

Dacă într-o vreme lamentările despre greutatea traiului sub povara facturilor tot mai mari la întreținere veneau doar din rândul populației, iată că a venit vremea ca instituții publice să reclame că nu mai pot. După cazul comunei Șintereag, acolo unde tocmai s-a pus problema renunțării la două locații școlare construite în urmă cu șase ani pe bani europeni la Șieu Sfântu și Blăjenii de Jos, (printre altele) tocmai pentru că e prea scump curentul electric, scadența - de această dată la gaz - vine cu avertizări pentru patru școli din comuna Budești.
Nu cu existența amenințată, cel puțin deocamdată, ci cu tăierea combustibilului, instituțiile dotate cu centrale termice și, după situație, sobe de teracotă ori convectori, au de plătit până vineri, 26 aprilie a.c., 10.000 de lei. Cazul contrar? Sistarea furnizării gazelor naturale, situație care ar necesita costuri suplimentare de rebranșare de circa 3.000 – 4.000 de lei (în total), considerabile și acestea dacă luăm în calcul faptul că sectorul în discuție primește lunar, de la bugetul comunei, 6.000 de lei pentru plata tuturor cheltuielilor de întreținere. Or, suma este destul de neconsistentă cât să nu poată acoperi consumurile curente, darămite să mai suporte și penalizări.

Îngrijorat de perspectivele astfel conturate, directorul școlii secătuite oricum de resurse, după ce a făcut eforturi supranaturale să se achite de datoriile pentru primele luni din an, s-a adresat companiei care furnizează scumpetea de combustibil, în ideea că doar-doar va obține o modificare de contract în măsură să permită eșalonarea cheltuielilor și - de ce nu? - sincronizarea acestora cu modul de derulare a banilor primiți de la bugetul local, argumentâd cu faptul că școala nu poate plăti facturile substanțiale în avansul primirii celor 6.000 de lei de la primărie.

Degeaba, însă. Singură pe piață și cu prețuri mereu crescânde, societatea nu s-a arătat dispusă la astfel de concesii. Ba din contră. Departe de a simplifica lucrurile în relația cu beneficiarii, aceasta impune o serie de condiționări birocratice și de funcționare, care nu fac decât să-și împovăreze și mai mult clienții. Au simțit-o pe pielea lor aceiași consumatori din comună, la școala din Țăgșoru de această dată, unde relațiile reciproce s-au împotmolit într-un proiect datând din anul 1965, pe care negăsindu-l, instituția educativă s-a văzut obligată să-l plătească în alți bani, cu altă distracție. Nu singura, din păcate. Instalațiile trebuie revizuite mereu, nu și Sistemul cu reguli nu doar pentru siguranța beneficiarului pe care compania nu-l vrea sărit în aer precum prețurile, ci și pentru protecția celor puși să verifice tehnic distribuția; evident că nu-i loc pentru fieștecare ingineraș, ci numai și numai pentru supra-autorizați, super-vizați...