Scuipând seminţe

Comercializarea seminţelor prăjite e o afacere (încurajată mai cu seamă de magazinele particulare); consumarea lor în public e un semn de prost gust.

Blocul meu de locuinţe este unul dintre cele câteva care mărginesc un scuar primenit de puţină vreme de către edilii oraşului. E realmente plăcut, frumos; cu aranjamente florale, bănci lăcuite, conifere, lampioane, pavaj ireproşabil. Nu întâmplător se întâlnesc aici mămici cu prunci, dar şi pâlcuri de adolescenţi, care ţâpuresc (uneori) deşănţat până spre miezul nopţii. Eu, unul, m-am obişnuit cu aşa ceva, însă mi-e silă, când ies dimineaţa în oraş, să văd în faţa băncilor mormane de coji de seminţe, asta deşi lângă fiecare bancă se află câte o pubelă, tentantă până şi pentru designul ei modern.

Fie! Ei sunt adolescenţi, numai că scuipatul seminţelor într-un spaţiu public ţine de o fisură în educaţie. Mă întristează însă secvenţe în care fisura capătă amploare la nivelul oamenilor adulţi. Doar un exemplu: Trei tinere mame stau de vorbă; cărucioarele fac un fel de triunghi, una îşi ţine bebeluşul în braţe; toate sparg seminţe în gură şi scuipă alături cojile. Dizgraţios şi lipsit de decenţă! Da, dar ele îşi vor educa odraslele în spiritul decenţei civice? Mă îndoiesc, deoarece un astfel de amănunt comportamental poate vorbi despre toată paleta de valori educaţionale ale acestor mămici.

E un magazin alimentar în apropierea mea. Sunt servit cu solicitudine, mai facem câte o glumă – e o relaţie firească între omul de la tejghea şi cumpărător. Totuşi, iată o secvenţă de prost gust: Intru şi văd persoana de la casierie clănţănind de zor seminţe, concomitent apăsând pe tastele casei de marcat şi preluând bani, dând rest. Pe un ton binvoitor îi şoptesc că aşa ceva nu se face, asta nu e ţinută de persoană care-şi serveşte muşteriii. Ne-am zâmbit reciproc, am plătit, am plecat, însă, peste două ore, am revenit, fiindcă mai aveam nevoie de încă ceva din magazin. Ea clănţănea în continuare seminţe. Eu: Doamnă, insist, asta nu e o ţinută potrivită în relaţiile cu publicul consumator. Ea, iritată: Ia mai lăsaţi-mă cu teoriile astea!

Faptul că nu am să mai intru în magazinul acela, asta nu rezolvă nimic. Căci starea de mojicie proliferează. Pentru astfel de persoane comportamentul civilizat are respiraţie scurtă, e doar un staniol peste lipsa de educaţie şi vidul profesional.