Serile de la Costineşti

Am fost de mai multe ori la Costineşti, cu elevii în tabără, atât pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, cât şi după aceea. Dacă înainte de 1990, cineva mi-ar fi spus că în anul 2009 voi veni la Costineşti în compania unui preot greco-catolic şi că ne vom putea ruga, aş zice ,,la scenă deschisă”, i-aş fi replicat , că aşa ceva nu se va întâmpla niciodată. Dar mari sunt minunile Tale, Doamne!

Toate aceste s-au petrecut în perioada 24-29 august a. c., când am participat la Costineşti, la o tabără ecumenică a Grupului Marian de Evanghelizare al tinerilor de la parohia greco-catolică din Beclean, condus de preotul Alin Cândea.

Această tabără ecumenică a fost organizată cu scopul unei mai bune cunoaşteri reciproce între componenţii săi, pentru trăirea intensă a unui timp de rugăciune , pentru o mai eficientă formare spirituală. Au participat tineri de diferite confesiuni: greco-catolici, ortodocşi , reformaţi.

Pentru mine, această nouă descindere în Costineşti a avut semnificaţii aparte. Am revăzut după vreo patru ani, o staţiune de pe litoral, pe care am îndrăgit-o cel mai mult, m-am aflat în ,,gaşca” unor tineri minunaţi şi sub binecuvântarea unui preot dăruit misiunii sale.

Nu am să uit aceste zile de cură marină, asociată unei ,,cure” de viaţă spirituală emoţionantă. Nu am să uit în special serile de rugăcine din curtea localului unde am fost cazaţi, Sfânta Liturghie, dar mai ales orele de adoraţie.

Acest timp petrecut la Costineşti, sunt sigur, că va reverbera pozitiv, în toţi cei prezenţi acolo, mâine sau peste o vreme. Chiar dacă în curând, nu vom deveni cu mult mai religioşi, chiar dacă nu de mâine cineva din grupul de la Costineşt, nu va renunţa la anumite vicii, ceea ce s-a petrecut aici, va rodi în felul nostru de a fi, în modul de a-l căuta pe Dumnezeu, de a ne apropia de el, de a ne comporta cu semenii noştri.

După liturghie sau adoraţie, părintele Alin Cândea , după un expozeu al temei anunţate a fi analizată, îi provoca pe tineri la discuţii amicale. Reţin tema ,,Ce vrei să faci cu viaţa ta?”, aş zice, întrebare de destin, apoi subiectele : ,,Relaţia părinţi-copii”, ,,Despre rugăciune” etc.

Aş putea spune că am fost nişte privilegiaţi ai unor zile extraordinare. S-a îngemânat armonios, timpul de plajă şi mare, cu cel de rugăciune, de plimbare pe malul mării, de recreere, cu ore de discotecă, cu taclale prieteneşti lângă un pahar de bere. A fost minunat, Dumnezeu ne-a oferit timp frumos, apă caldă, iar grupul de tineri s-a comportat foarte bine.

În ceea ce mă priveşte , am mai învăţat ceva. După 38 de ani de profesorat, îmi doresc să am calmul şi tactica de a ,,lucra” cu tinerii, cu elevii în general, a părintelui Alin Cândea. Când uneori, voi mai ajunge cu elevii mei în ,,ipostaze” încordate, îmi voi aduce aminte de spusele părintelui Alin Cândea adresate tinerilor la Costineşti : ,,-Vă spun toate acestea fiindcă vă iubesc şi-mi pasă de voi”.

La reîntoarcere, pe autocar, după ce Benedict, micuţul familiei Cândea, ne-a adus aminte să ne rugăm pentru revenirea noastră acasă, le-am propus tinerilor să-şi consemneze impresiile lor într-un jurnal. Citez din părerile lor: ,,O experienţă interesantă. Am beneficiat de efectul relaxant al mării, de rugăciune, de invitaţie la meditaţie” ( Alexandru Neagoş) ; ,,Am stabilit o legătură mai stânsă cu Dumnezeu...aici am descoperit împreună o scoică foarte rară: prietenia” ( Iulia Molnar) ; ,,Mi-a oferit şansa de a-i cunoşte mai bine pe prietenii mei şi de a desluşi mai profund misterele naturii” ( Andrada Galdău) ; ,, Am primit prietenie şi creştere în credinţă, am făcut un nou salt spre am evalua personalitatea, credinţa, iubirea” ( Carmen Timoce) ; ,,În această tabără ecumenică mi-am dat seama că Dumnezeu este prezent oriunde, chiar şi pe malul mării” ( Iulia Pastor) ; ,, Am îmbinat cotidianul cu lauda lui Dumnezeu, fără să încerc să fac ceva special în acest sens. Totul a venit de la sine. Noi tinerii am demonstrat că există distracţie cu măsură şi pe măsură” ( Mihaela Pop) etc.

Au sprijinit financiar realizarea acestei tabere ecumenice familia Mircea Mititean şi deputatul Radu Moldovan, consăteanul meu din Chintelnicul copilăriei mele de la cantonul CFR nr. 41 din această localitate.

Sceptic uneori în viitorul ţării noastre, trebuie să-mi atenuez această stare fiindcă există şi tineri, care bine îndrumaţi, pot deveni chezăşia unui alt destin pentru România.