Sfântul Andrei sau despre începuturile creştinismului la români

În Biserica lui Hristos acordăm o cinste şi recunoştinţă deosebită Sfinţilor Apostoli. În Simbolul de credinţă mărturisim că Biserica Ortodoxă, din care facem parte, este o biserică apostolică, adică zidită sau fundamentată pe predica celor care i-au fost apostoli Mântuitorului.

Cel dintâi chemat la apostolat a fost Sfântul Andrei, el a fost cel care i-a chemat la Hristos pe unii dintre strămoşii noştri geto-daci. Era fratele lui Simon Petru şi erau originari din Betsaida. Amândoi au fost ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile din pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. A fost şi el martor, alături de alţi ucenici, la Botezul Domnului şi la cunoscuta convorbire dintre Iisus şi Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta este Mesia cel prezis de prooroci.

Andrei a fost în permanenţă alături de Mântuitorul, l-a însoţit pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în faţa mulţimilor, a suferit alături de ceilalţi apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit şi apoi răstignit pe Cruce, s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea Învierii din morţi şi L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi şi după opt zile, apoi L-a văzut la arătarea din Galileea, când au primit porunca de a predica Evanghelia la toate neamurile.

Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine, Sfântul Apostol Andrei a predicat întâi în Ţara Sfântă: Ierusalim, Iudeea, Samaria şi Galileea, apoi în Asia Mică (Turcia de azi), de unde a trecut în Europa, pe ţărmul apusean al Mării Negre, ajungând până în Sciţia Mică (Dobrogea de azi), dar şi în nordul Mării Negre, în Ucraina de azi, teritorii cunoscute sub numele de Sciţia Mare.

Cu alte cuvinte, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor la geto-daci, strămoşii românilor. A predicat însă şi grecilor care locuiau în cetăţile de la Marea Neagră: Tyras (Cetatea Albă), Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia) şi altele.

Fără îndoială că în timpul predicării lui printre strămoşii noştri, Sfântul Andrei a botezat pe cei pe care i-a adus la Hristos, iar pe unii dintre cei mai râvnitori şi-a „pus mâinile”, adică i-a hirotonit pentru a continua lucrarea lui misionară.

Activitatea lui misionară se încheie în oraşul grecesc Patras, acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, probabil în timpul persecuţiilor lui Nero. Azi se mai poate vedea la Patras o parte a crucii Sfântului Andrei, însă capul sfântului este aşezat într-o carcasă de argint pentru a putea fi sărutat de creştinii care au evlavie curată şi dreaptă faţă de cei ce ni L-au dăruit pe Hristos.