Sfântul Andrei, în trei ipostaze

Joi, în prima Denie duhovnicească din Postul Mare, Protopopiatul Ortodox Român Beclean, protopop Cristian Dragoş, și Cercul Preoților Beclean au organizat o întâlnire de Rugăciune și Pocăință pentru Canonul cel Mare de Sfântul Andrei Cretarul, la Biserica Ortodoxă Sfântul Apostol Andrei din Beclean, păstorită de proin-protopopul Doru Zinveliu şi părintele Claudiu Zinveliu.
Slujba a fost binecuvânată de prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, ridicând întâlnirea la amploarea unui eveniment pentru cele 5 parohii ale Protopopiatului Beclean și stârnind creștinilor din acest areal bisericesc emoție și mândrie.
IPS Andrei se bucură de prețuire națională și peste hotare. I s-a conferit Ordinul Național în grad de „Mare Ofițer” (2002), este membru al Academiei de Științe și Arte din Salzburg (2007). Este cetățean de onoare a zeci de localități din România, este destinatarul a numeroase diplome de recunoaștere și prețuire din partea a nenumărate societăți, asociații, instituții, fundații, din țară și din străinătate și a zeci de insigne, decorații, plachete. Doctor în Teologie, este autorul a 17 cărți și a sute de monografii de specialitate, a zeci de prefețe și articole de popularizare.
Mulți dintre creștinii locului consideră că merg sau au mers la Catedrală. Totuși, în terminologia bisericească (potrivit „Dicționarului Universal al Limbii Române”) este considerată „catedrală” „o biserică mare, în care slujește un arhiepiscop” (nu doar că face un popas aici).
Ei bine în acea seară de Denie, Biserica „Sfântul Apostol Andrei”,cei care am intrat în sfântul lăcaș, o simțeam Catedrală. Prezența Înaltpreasfințitului Părinte Andrei a dat bisericii o aură de catedrală, consfințind, armonia dintre frumusețea iconografică a interiorului cu arhitectura monumentală ce se lasă vederii în exterior. Rar mi-a fost dat să văd atâta lume - și la parter și la etaj -, umăr lângă umăr, vârstnici și mult tineret, inclusiv creștini de altă religie.
Iar predica irezistibilă din final a Înaltului Oaspete a fost ca o răsplată pentru cei îndreptățiți să simtă că au intrat în Postul Paștelui dintr-o catedrală.