„Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Marea majoritate a oamenilor nu-şi pot închipui cum poate fi cineva mulţumit şi chiar fericit în mijlocul necazurilor, a feluritelor neplăceri care ne însoţesc pe cărările vieţii.

- Domnule, zice o profesoară, am atâtea probleme cu directorul meu, încât îmi vine să-şi iau câmpii.

- Te-aş întreba altceva – replică interlocutorul. Mai citeşti din când în când cuvântul lui Dumnezeu?

- Da, destul de des.

- Vezi, acolo scrie Sf. Apostol Pavel: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui”… „şi aceasta este bineplăcut lui Dumnezeu ca cineva să sufere nedreptăţi cu gândul la El”. (Tes. 5.18)

- Dar mi se pare o prostie să ai de mulţumit pentru necazuri.

- Vei fi observat că Dumnezeu ne cere să-i mulţumim „pentru toate”. Ce numim noi „rău” are rostul lui şi de multe ori ne face mai încercaţi, ne reduce din excesiva noastră sensibilitate. Dacă nu porneşte din răutate, toate ne poate fi de folos. După o viaţă furtunoasă, în care a avut de purtat multe lupte, să poarte, Sfântul Ioan Hrisostomul, pe drumul exilului, pribeag şi slăbit, rosteşte ultimele cuvinte: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Mai mari sau mai mici, furtuni sau uragane, toate lucrează spre binele nostru. Poate n-avem smerenie, de aceea, la orice observaţie simţim nevoia de a replica. Nu?

Peste o vreme, acela o întâlni iar pe numita profesoară şi o întrebă:

- Ei, cum o mai duci?

Cu un zâmbet sugestiv, ea îi zise:

- Ştii c-ai avut multă dreptate? Toate au început a fi altfel. Nu… recunosc. Nu e un om rău. Sensibilităţile mele sunt cam exagerate şi-mi fac singură probleme.