Ștefan Ghioc, ASTRA Năsăud: Cuvânt despre Arta modernă

Arta înseamnă în primul rând Libertatea de a te exprima! O lume bogată nu înseamnă o lume care posedă nenumărate bogății materiale. O lume bogată este acea lume în care există nenumărate posibilități de exprimare a ceea ce omul trăiește.

A fost o epocă sclavagistă în care s-au realizat așa numitele minuni ale lumii. Nu a fost o lume bogată. Oamenii erau în mare majoritate sclavi și nu aveau voie să exprime alte păreri decât cele dictate de regi și împărați, faraoni, preoți.

A urmat un ev mediu caracterizat de aceleași manifestări. Religiile au devenit dictatorii gândirii omului. Vă reamintesc că acum două zile s-au împlinit 426 de ani de la arderea pe rug a lui Giordano Bruno (17 februarie 1600) datorită exprimării altui mod de interpretare a universului decât cel impus de religia catolică prin intermediul Inchiziției. Nu trebuie să uităm acest lucru. Cum nu trebuie să uităm că existența noastră se datorează tocmai faptului că au existat înaintași care au gândit altfel decât așa cum li s-a impus!

Apoi au venit cei care au gândit altfel. Operele așa numite neterminate ale lui Michelangelo Buonarroti sunt, nu numai după părerea mea, primele opere care au în ele sâmburele modernismului și a postmodernismului actual. Prin ele putem să vedem ceea ce exprimă Constantin Brâncuși într-un aforism:  "Operele artistice, oricât de geniale ar părea, nu ajung niciodată la o desăvârșire completă, pentru că însăși  materia nu este desăvârșită." Michelangelo ne arată în câteva opere acea nedesăvârșire a materiei din care se pot naște opere desăvârșite. Brâncuși este doar una dintre personalitățile artistice ale poporului român care exprimă genialitate acestui popor așa cum ne arată într-un alt aforism: "În arborele latin, noi românii am fost fructul care s-a copt ceva mai târziu. Însă aici la hotarul dintre cele două lumi, Orientul și Occidentul, unde trăim noi, avem un mare destin." La ora actuală ARTA este o condensare a trăirilor artistice cu cele mai noi descoperiri ale științelor din care se pot realiza noi universuri ale cunoașterii căci arta în sine este un mod de explorare a limitelor naturii noastre.

Un exemplu este matematica fractală care studiază forme geometrice complexe, caracterizate prin auto-similaritate (părți care imită întregul) și structuri detaliate la orice scară, introdusă de Benoît (Benedykt) Mandelbrot. Spre deosebire de geometria euclidiană, acești fractali sunt generați prin iterații simple, având adesea dimensiuni și perimetre infinite, fiind fundamentali în modelarea structurilor naturale neregulate. După Benoît Mandelbrot fractal înseamnă"... un ansamblu care prezintă aceleași neregularități la orice scară ar fi privit" sau "Norii nu sunt sfere, munții nu sunt conuri, liniile de coastă nu sunt cercuri, iar scoarța copacilor nu e netedă...".

În încheiere vă recit Chitară VIII (din volumul de poezii „OMUL POM“): „Visasem ceva ciudat, / aşa, ca un vânt liniştit de primăvară, /care rupe câţiva copaci, / sparge câteva acoperişuri/ şi apoi se culcă; / visasem că eram amândoi/ pe o frunză plutind spre pământ/ şi beam un suc la o masă cu scaune; / frunza s-a rupt, dar fiecare bucată/ cădea plutind la fel de lin, / cu tot ce avea pe ea; / am ajuns şi am plecat mai departe/ pe un vapor care s-a rupt în bucăţi/ care pluteau fără ca cineva să păţească ceva/ şi-am ajuns sub un castan, / în toamnă, în parc/ şi pentru că ne era sete ne-am aşezat la o masă/ cu scaune, unde se bea suc, / şi care era aşezată pe o frunză plutind spre pământ, care ...“

(La festivitățile dedicate lui C-tin Brâncuși)

Ștefan Ghioc, ASTRA Năsăud