Stelian Dolha, despre Staţiunea Pomicolă Bistriţa: Este nevoie de o formulă de echilibru între nevoia de a restitui şi aceea de a păstra

Cu ceva timp in urma erau aduse clarificari in legatura suprafaţa de teren de 151,3507 ha, detinuta de Statiunea Pomicola in conformitate cu anexa nr. 3.30 a legii nr.45/2009, ca fiind suprafata minima “indispensabilă activităţii de cercetare-dezvoltare, inovare şi multiplicării materialului biologic”. Prin urmare, aceasta suprafata care este ocupata cu colecţii de germoplasmă, livezi şi pepiniere pomicole cu soiuri noi, experienţe de lungă durată, culturi comparative de concurs şi altele, reprezinta obiectul activitatii de cercetare-dezvoltare al statiunii. Ca atare, prin diminuarea acestei suprafete statiunea ar ramane fara obiectul muncii. Afirmatia primarului ca după retrocedarea terenurilor, Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa va rămâne cu peste 58 de hectare si ca nu exista riscul sa se desfiinteze este cel putin idioata. Trebuie spus ca o suprafata asa de mica nu este suficenta nici macar pentru a asigura o rotatie la experiente cu plante anuale. Cu atat mai mult in pomicultura, fiind vorba de pomi, suprafata unei parcele experimentale este mult mai mare decat in cazul culturilor de camp. Prin diminuarea atat de drastica a suprafetelor experimentale, riscul ca Statiunea Pomicola Bistrita sa se desfinteze este maxim. Din pacate, in loc sa caute solutii de salvare a cercetarii pomicole, primarul Bistritei pune si el umarul la desfintarea ei.