În tentaţia umorului: GÂNDURI ASCUNSE Autor, Marian Popescu-Cluj

Primirea unei cărţi înseamnă pentru mine cel mai valoros dar. Un prieten al singurătăţii, al zilelor când plouă de nu se mai termină şi, trist, cazi pe gânduri.

Din asemenea stare de letargie te poate scoate volumul de epigrame GÂNDURI ASCUNSE al epigramistului clujean, domnul Marian Popescu.

De fapt, spune Silvia Popescu, „ ... ascunse într-un caiet din vremea intrării domniei sale în cenaclul SATIRICON,... gânduri ... care, dezvăluie o apreciabilă mobilitate reflexivă. Firescul concluziilor/poantelor dezvăluie, ca şi în volumele anterioare, un visător şi un cerebral.”

Şi... „fiindcă poanta e lăsată de Dumnezeu să înţepe, nicidecum să dreagă busuiocul”(Paul Mihai) şi dacă ea mai aduce şi zâmbetul, să trecem la lecturare.

Primordială este politica, temă oricând actuală. Iată: „Stânga-Centru,/ Dreapta-Centru/ Tot partide-n perimetru/ Şi-o s-apară, eu vă jur/ Un partid Stânga-n-prejur.(BABILON). Satira domnului M. Popescu surprinde aspecte din zona viciilor umane: „Pe cărare-ncetinel/ Gardul se ţinea de el/ Se împiedică şi zice/ Iată-l, drace, vrea să pice.”(CHEFLIUL).

Mai rău este cu bătrâneţea: „La Săpânţa am surâs/ Veselia dându-mi glas/ Am simţit că mor de râs/ Şi acolo am rămas!.(CIMITIRUL VESEL).

Iată cum oglindeşte un cuplu modern: „Soaţa-i dulce, o păpuşă/ Soţul ... rece ca de fier/ El găsi o căţeluşă/ Ea aduse un hingher!.(CUPLU).

Şi poanta preferată a regretatului domn Misiuga: „Caut pentru –nsurătoare/ Tânără şi fată mare/ Dacă maică-sa-i plecată/ Nu mai cer să fie fată!”(FUGA DE SOACRE).

Volumul de faţă cuprinde şi carigrame, caricaturile la versuri fiind create de neîntrecutul caricaturist Octavian Bour. Ele aduc un plus de frumuseţe şi de umor. Pot reda mai jos numai textul uneia din ele: „Cinci amici de mare clasă/ Sună când e noaptea-n toi/ V-am adus bărbatu-acasă/ Nu ştim care-i dintre noi! (DUPĂ CHEF.

Nu scapă nici vitezomanii: „Am trăit clipe tenebre/ Văd maşina-ncremenit/ De la pompele funebre/... Bine că m-a depăşit! (LA VOLAN).

Din perlele lui Gâgă: „Farfuria zburătoare/ Zi-se Dan, scrâşnind din dinţi/ E obiecu-acela care/ Se aruncă-ntre părinţi”(LA ŞCOALĂ).

Nici nebunii nu-s cruţaţi: „M-a făcut nebun şi-atât/ Dar pe loc l-am strâns de gât/ Să mă ierte suscitatul/ El mi-a dat certificatul”(NEUROLOGUL).

Şi afacerismul ieftin e scos în faţă: Am în cap atâtea gânduri/ Stivuite, rânduri, rânduri/ Mă frământă doar un gând/ Unde, dracu să le vând?”(POVARA).

Ambiţia de a ieşi mereu în faţă e oglindită în TESTAMENTUL UNUI FOST: „Eu vreau mormântul la etaj/ Spre răsărit şi mai în faţă/ Să am acelaşi avantaj/ Pe care l-am avut în viaţă”.

Din necazurile crizei: „Mă gândeam mereu năuc/ Dacă de şomaj nu scap/ De ce dracu, să m-apuc?/ Şi m-am apucat de cap”.

Din bucuriile căsniciei moderne: „Azi soţia m-a uimit/ Am motive s-o ador/ Că a fost la călărit/ Cu vestitul antrenor”(ANTRENOR).

Natura înzestrează, dar şi greşeşte: „Dumnezeule, Preasfânt/ Le-ai dat trupul, ochii, gura,/ De zeiţe pe pământ, / Dar le-ai întrecut măsura/(BASCHETBALISTELE).

Epigramele domnului Marian Popescu aduc seninătatea.

Domnul Nicolae Paul Mihail, cel care prefaţează cartea, îl numeşte: „un cavaler al vorbirii cuviincioase, al unei critici lipsite de duşmănie”.

Uneori ironia se autorevarsă asupra sa, cu aceeaşi dezinvoltură care te ajută să uiţi stresul zilnic: „E din două jumătăţi/ Trupul meu îmbătrânit/ Una cu prejudecăţi/ Alta lasă de dorit”(ANATOMIE).

Sau: „Scriu mereu ca un năuc/ Cu umor ţepii-i îngroş/ Epigramele se duc/ Cam pe lângă, sau în coş”(AUTOCRITIC).

În CULEGERE DE EPIGRAME LA CONCURSUL MIRCEA TRIFU, 2002, Bucureşti, Elis Râpeanu scrie:

„Epigrama românească are resurse suficiente să supravieţuiască mult timp de acum înainte. Până la urmă va fi apreciată ca atare, ca un bun cultural european specific românilor, oriunde s-ar afla ei.”

Domnul Marian Popescu rămâne un excepţional pion al mişcării epigramistice româneşti.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5