Teodora Zăvoianu, lector Centrul Judeţean de Excelenţă: Începutul unei povești frumoase, în care personaj principal este olimpicul Tiberiu Bâcâin!

Cei care dau definiții spun că performanța este o realizare deosebită într-un anumit domeniu. Dar cum putem defini această realizare deosebită în activitatea noastră profesională? Pentru  un dascăl aceasta presupune obținerea unor rezultate extraordinare la competițiile școlare, dar mai ales la olimpiadă. Competițiile ne scot din sala de clasă, din mediul nostru familiar și ne fac mai vizibili  prin intermediul rezultatelor obținute, ne oferă un feedback extern, necesar și ne validează valoarea profesională. Este cunoscut faptul că unul dintre criteriile de evaluare a unui profesor este și pregătirea copiilor capabili de performanță, iar aceasta se reflectă în rezultatele obținute de acești elevi.

Există însă și performanță în afara competițiilor școlare, atunci când urmărind traseul educațional al fiecărui elev în parte, constatăm că am reușit să găsim strategiile didactice potrivite pentru ca aceștia să progreseze în ritm propriu. Performanță este și atunci când reușim să transformăm învățarea într-o călătorie frumoasă, la finalul căreia elevii noștri sunt bucuroși că au ajuns la destinație și mai ales, sunt mulțumiți de ceea ce le-a oferit aceasta. Aici însă, nu avem o modalitate clară de a cuantifica rezultatul și munca depusă, și nu suntem atât de  vizibili. Nu există un instrument care să măsoare fiecare emoție în parte sau sentimentul de bucurie că ai reușit. Nu există instrument care să scaneze acea privire a elevului bucuros de reușita lui și nu există nici cuvinte în care să fie transpus acel licăr de mulțumire din ochii acestuia. Un astfel de moment reprezintă cea mai importantă validare. Această performanță ne aduce o satisfacție personală, valoroasă ale cărei rezultate le vedem mai târziu, după ce elevii au părăsit băncile școlii și auzim că au devenit OAMENI.

Nu... nu vreau să vorbesc despre performanțele mele profesionale. Vreau să vă fac cunoscut începutul unei povești frumoase (una din multele povești minunate la care am participat) în care personajul principal este cunoscutul elev olimpic la mai multe discipline școlare, nimeni altul decât Bâcâin Tiberiu Octavian. 

Și povestea lui începe cu a fost odată... Mai bine zis cu a fost odată o zi oarecare, când am primit un telefon de la organizatorii unui concurs național pentru copiii din ciclul primar. La capătul firului o doamnă mă anunța că un părinte i-a sunat și... Nu prea înțelegeam.

La început mi s-a părut că e o glumă proastă, multe informații nu aveau legătură cu activitatea mea. În final, am reușit să înțeleg că un părinte care avea copilul elev la o școală din mediul rural (unde nu se organizau concursuri școlare) i-a întrebat dacă copilul poate participa la concursul organizat de ei într-o altă unitate școlară. Nu știu dacă părinții au ales CNLR sau organizatorii concursului, dar îmi amintesc că i-am cerut doamnei cu care conversam la telefon să îi dea acestui părinte numărul meu de telefon pentru a discuta direct cu dumnealui, să înțeleg mai bine ce solicita. În aceea perioadă aveam printre altele și responsabilitatea de a populariza și organiza la nivelul unității școlare diverse concursuri care erau aprobate de Ministerul Educației.

A doua zi am primit din nou un telefon. La capătul firului era tot o doamnă, de data aceasta, mama copilului care mi-a explicat ce își dorește. Am înțeles că fiul dânsei  învăța la școala din Milaș, într-o clasă cu predare simultană, fiind elev în clasa a II-a. Își dorea ca acesta să participe la concursuri pentru a fi evaluat și altfel.  I-am explicat că  în situația în care copilul dânsei va avea un rezultat deosebit la concursul respectiv, acesta nu va fi inclus în clasament, deoarece nu este elev la CNLR. Și doamna a acceptat...

La acel moment, nu reținusem nici numele copilului și ca atare, nici al părintelui. Am salvat numărul mamei în telefon cu numele: copil Milaș. Așa a început povestea... într-o zi oarecare, cu un părinte oarecare, un copil oarecare, o învățătoare oarecare, un concurs oarecare... Așa cum sunt la început toate poveștile! În ziua desfășurării concursului aveam să-l cunosc pe Tiberiu și pe părinții acestuia.

Și povestea a început să prindă contur și Tiberiu să nu mai fie un elev oarecare, ci unul care părea dintotdeauna un rebrenist, pentru că nu ne rezumăm doar la concursul cu pricina, ci la toate concursurile organizate în CNLR, la care a participat Tiberiu până la finalul clasei a IV-a, alături de elevii noștri. De la început am remarcat modestia lui Tiberiu, apoi rezultatele lui care erau din ce în ce mai bune și care nu i-au schimbat această modestie. Era același copil perseverent, extraordinar de motivat și nu părea afectat de faptul că el nu primea diplome care să-i certifice valoarea.

Odată ce povestea se conturează și Tiberiu devine din ce în ce mai bun, nici părinții nu mai sunt oarecare. Încet ne lasă să descoperim de la cine a preluat Tiberiu atâtea calități și cine l-a educat atât de frumos!

După doi ani am oportunitatea de a-i deveni profesor. Cum? La finalul clasei a III-a îi povestesc doamnei Bâcâin despre grupa de excelență care urmează să se constituie la clasa a IV-a. Îi propun de altfel să se intereseze la care centru se poate înscrie Tiberiu în vederea susținerii testării. De la bun început  aceasta își exprimă dorința ca Tiberiu să dea testarea la Bistrița. Mă despart de dumneaei cu promisiunea că vom încerca să obținem o derogare (școala unde învăța Tiberiu nu era arondată centrului din Bistrița). Destinul are din nou un cuvânt de spus, domnul director al CJExBN acceptă ca lui Tiberiu să i se acorde șansa de a participa la testarea pentru selecția grupei de excelență, la disciplina matematică, clasa a IV-a. Tiberiu este admis și se remarcă de la început prin seriozitate și pasiunea pentru matematică, pentru care vine sâmbătă de sâmbătă  la Bistrița de la Milaș. Rămâne la fel de modest. Fiind elev în mediul rural, la finalul clasei a IV-a, are posibilitatea de a participa la Olimpiada Satelor din România unde se remarcă prin rezultatele deosebite obținute la toate etapele. În acest moment al poveștii și învățătoarea nu mai este o oarecare, deoarece familia Bâcâin nu a uitat-o, împărtășește cu ea bucuria obținerii acestui rezultat și împreună cu Tiberiu vin la CNLR să-i mulțumească și să sublinieze rolul ei în această poveste. Mulțumiri alese aduc și celorlalte doamne învățătoare care au predat la grupa de excelență.  Doamne, ce moment!

Dar povestea nu s-a terminat aici! Tiberiu scrie an de an câte o poveste frumoasă! Crește pe zi ce trece și surprinde ! Mă bucur de rezultatele lui, mă bucur  de tot ceea ce a realizat până în acest moment și am încredere că va excela în continuare. Despre părinții lui Tiberiu cred că sunt un exemplu. Au crezut în potențialul copilului lor, l-au susținut, au avut încredere în profesori și s-au lăsat pe mâna acestora. Ce-a ieșit din această colaborare? Un elev,  exemplu sănătos pentru generațiile de copii care vin din urmă! Îmi doresc ca Tiberiu să fie un exemplu pentru toți copiii care doresc să scrie o poveste frumoasă.

Cred că a fost mâna destinului! Așa că aceste momente în care mi s-a permis să fac parte din povestea unui elev de poveste le voi declara ca fiind o realizare deosebită. Clar!

Nu am spus nimic despre muncă, despre eforturi, despre sacrificiile făcute pentru a performa… Ar fi mult de scris și... ar fi  o altă poveste!

Zăvoianu Teodora, lector CJExBN