TREPTE CĂTRE DIVINITATE

MOTTO:

Blândeţea sufletească şi profundă

ne aduce sănătate şi fericire.

Blândeţea nu este de sorginte umană.

Ea izvorăşte din iubirea Divină.

S. N. LAZAREV

La începutul cărţilor sale, Serghei Nikolaevici Lazarev spune:

„Înainte de lectura acestei cărţi ar fi bine să lăsaţi deoparte orice supărare pe Dumnezeu, pe părinţi, pe lumea înconjurătoare, pe dumneavoastră înşivă şi pe destin.”

În ceea ce mă priveşte, când am citit, în anii 2004 - 2005, cele zece cărţi ale lui Lazarev ce au ca titlu generic: DIAGNOSTICAREA KARMEI, eram în starea de spirit sugerată de autor, dar consider că aveam o pregătire anume prin faptul că citisem SFÂNTA SCRIPTURĂ, cărţi privind Vieţile Sfinţilor Părinţi, precum şi câteva studii de psihologie şi psihanaliză. Prin asta vreau să spun că cel ce citeşte aceste cărţi fiind pregătit, practic, îşi ia un medicament duhovnicesc, se poate vindeca de anumite boli, reuşeşte să înţeleagă cauza bolilor sau găseşte confirmări la atitudinea sa faţă de viaţă. Important este ca fiecare cititor să poată alege ce îi este de folos din noianul de informaţii aflate în paginile acestor cărţi şi să nu preia informaţia cu care nu este de acord. În cuprisul lor, Lazarev descrie metode de diagnostic, metode de vindecare, dar şi reveniri, poticneli, multă cazuistică şi exemple din evoluţia sufletului şi conştiinţei sale.Toate la un loc. E greu de pătruns în acest labirint de scriitură. Îşi pune multe întrebări. Este şi el un om. Şi cum bunătatea este o formă a inteligenţei, să-l citim pe Lazarev cu inteligenţă!

Precizez: cărţile acestea, citite cu mintea la Dumnezeu, sunt de folos.

Vorbim astăzi despre volumul şase, TREPTE CĂTRE DIVINITATE. Am ales o temă din acestă carte pentru că, personal, modul cum vorbeşte Lazarev despre stres, mi-a confirmat o decizie bună pe care o luasem cu ani în urmă, intuitiv.

Mai întâi, să citim în DEX la cuvântul STRES ( stresuri): „1. Medical: Nume dat oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacţie anormală. Prin extensiune înseamnă efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. 2. Geologie: Presiune laterală tangenţială care se produce în sinclinale şi determină formarea cutelor muntoase. Din engleză, franceză: Stress.”

La începutul cărţii TREPTE CĂTRE DIVINITATE, autorul ne propune o rugăciune: „Doamne, întreaga mea viaţă şi orice fericire umană este o modalitate de a acumula iubire pentru Tine.”

Pentru a ne vorbi despre iubire, îl citează pe WALT WITMAN (1819 – 1892):

„Într-o bună zi m-am întins pe iarbă, mi-am desfăcut braţele şi am privit cerul. Şi dintr-o dată m-am pătruns de sentimentul că sensul existenţei întregului Univers este iubirea.”

Lazarev spune că genialul poet american a intuit, până să descopere oamenii de ştiinţă, că Universul se dilată şi că, omul este mai mult decât corpul său fizic când a spus: „Aşa cum sunt, întreg, nu mă cuprinde spaţiul dintre pantofi şi pălărie.”

După cum ştim, emoţiile umane au o amploare deosebită şi, cu cât sensibilitatea omului este mai înaltă cu atât mai mare este şi sentimentul de iubire, volumul de spaţiu şi timp pe care-l poate modela, dirija, stăpâni.

Toate acestea, însă, urmează să le facă omul ţinând cont de stres. Pentru că nu cunoşteam acest domeniu, într-o perioadă a vieţii mele, am vieţuit şi am muncit în condiţii de stres intens şi îndelungat. Rezultatul a fost că, după peste 30 de ani de serviciu, am fost nevoită să întrerup munca până să vină vremea pensionării pentru limită de vârstă. Ca să iau hotărârea, m-a ajutat citirea unui text din SFÂNTA SCRIPTURĂ ce o ţineam în sertar la birou. În acea zi, ieşisem dintr-o şedinţă grea şi pentru că am simţit că nu mă simt bine, intuitiv, am deschis SFÂNTA SCRIPTURĂ. Privirea mi s-a oprit pe următoarele cuvinte:

„Mai înainte de a vorbi, învaţă,

şi mai înainte de a te îmbolnăvi, îngrijeşte-te.”

Este adevărat că Dumnezeu mi-a arătat atunci, clar, întreaga sincronicitate: eu nu mai aveam putere să lucrez, familia mea se confrunta cu o lipsă de spaţiu de locuit (fiii mei ce aveau vârstele de 26 şi 23 ani doreau să stea cu prietenele lor) şi, atunci, din iubire pentru copii le-am lăsat locuinţa plecând din Bucureşti, iar eu am scăpat de stres. Ce vreau să spun cu asta este că, atunci când gândim binele celorlalţi, nouă ne facem un bine.

Din acel moment, 28 iulie 2000, când m-am stabilit în Bistriţa, am continuat o autoanaliză serioasă, tenace cu ajutorul căreia am învins neputinţa de a merge distanţe mai mari. Urmare acestei introspecţii, funcţionez armonios cu mine însămi şi cu ceilalţi. Sunt un practicant al religiei creştin-ordodoxe, dar studiez şi alte domenii ce privesc ştiinţa sufletului, precum şi alte religii ale lumii. Una din metodele lui Lazarev, în lucrul său cu oamenii, este că le propune să se autoanalizeze. Eu, care voi continua autoanaliza toată viaţa, am învăţat aceasta din cărţile unor mari psihanalişti şi psihologi. Cercetările lui Lazarev mi-au confirmat multe lucruri, inclusiv problema privind stresul. Pentru că nu mecanismul stresului, în sine, reprezintă un pericol, ci atitudinea noastră greşită faţă de ceea ce definim noi stres. De fapt, stresul ne îndeamnă la acţiuni energice folositoare ce duc la transformări interioare şi exterioare. În exterior, abordăm acţiuni ce rezolvă o trăire pe moment, iar în plan lăuntric, schimbările făcute datorită stresului, au rol de a dobândi strategii de perspectivă. Învăţăm din propria noastră viaţă trăită, viaţă ce ne-a fost dată de Dumnezeu cu un scop. Când apare o situaţie stresantă, organismul, în mod natural, eliberează potenţialul program de apărare. Când stresul durează prea mult, se produce o epuizare energetică nervoasă, care poate duce la boală sau moarte. Este necesar să schimbăm periodic ritmul de viaţă. Stresul dozat este benefic.

Ştim că averea adevărată a oamenilor o reprezintă: pacea minţii, a sufletului, seninătatea, modul cum gândim, reacţionăm, relaţionăm şi capacitatea de a pune iubirea pentru Dumnezeu pe primul loc. În tot ce se întâmplă să vedem voinţa Divină, fără a căuta vinovaţi. Închei acest articol cu o îndrumare din cartea lui Lazarev:

„Acceptaţi-vă trecutul cu iubire în suflet şi tot cu iubire trăiţi clipa prezentă, priviţi cu iubire în viitor. Dimineaţa şi seara repetaţi: În toate mă bizui pe Voia Ta, Doamne!”