Tudorică Răchitan: Părintele Nicolae Feier – tămăduitor de suflete şi iubitor de neam

          Nu cred să existe locuitor al judeţului nostru care să nu-l fi cunoscut sau să nu fi auzit de părintele Nicolae Feier, domnia sa impunându-se în ultimele decenii drept una dintre personalităţile de prim rang ale judeţului.

          Dăruit cu mult har duhovnicesc pentru alinarea şi vindecarea sufletelor, preotul Nicolae Feier se impune în spaţiul judeţului Bistriţa-Năsăud – şi nu numai – ca un om de mare cultură, un iubitor  împătimit al istoriei meleagurilor bistriţene şi năsăudene şi, în egală măsură, al neamului românesc.

          Ales slujitor al Bisericii şi în egală măsură om al şcolii, profesor şi inspector şcolar mai mult de un deceniu, cu deosebite calităţi didactice şi pedagogice, cu merite importante în impunerea după 1990 a religiei ca disciplină şcolară, domnia sa s-a impus şi printr-o neobosită şi rodnică cercetare a trecutului istoric, contribuind astfel la o mai profundă cunoaştere a istoriei acestor meleaguri.

          Pasionat de istorie, cu aplecare spre cercetarea istorică, asigurând o interpretare documentată, ştiinţifică a evenimentelor şi proceselor istorice, părintele Nicolae Feier realizează o prezentare corectă, obiectivă a trecutului istoric şi religios al românilor, corectând şi combătând, atunci când a fost cazul, afirmaţii neadevărate, unele chiar denigratoare, la adresa neamului românesc.

          Ultima lucrare a domniei sale, dedicată satului natal – „Domneştiul, o vatră multimilenară bistriţeană Neridonis – Bileag – Domneşti” – este semnificativă în acest sens.

          Personalitate cu vaste cunoştinţe în diferite domenii ale culturii, foarte bine documentat asupra trecutului prin parcurgerea unei bibliografii impresionante, cu o logică istorică solidă, înţelegând şi analizând corect şi profund cauzele şi consecinţele evenimentelor şi proceselor istorice, părintele Nicolae Feier şi-a propus şi a realizat o valoroasă lucrare ce tratează trecutul, în principal, al meleagurilor bistriţene şi năsăudene, dar şi cu referiri, de câte ori a fost cazul, asupra întregului spaţiu locuit de strămoşii noştri.

          Merită evidenţiat faptul că autorul tratează trecutul atât din punct de vedere istoric, cât şi teologic şi mitologic, aspect rar întâlnit în istoriografia noastră, fapt ce-i conferă lucrării un plus de valoare şi originalitate.

          Dragostea de neam, mândria de a fi român, emană din fiecare pagină a lucrării, autorul subliniind nobleţea, princiaritatea noastră daco-romano-bizantină, rolul pe care l-au avut în apărarea religioasă şi militară a spaţiului românesc împăraţii Constantin cel Mare (sec. IV) şi Iustinian (sec. VI) „sfinţii noştri împăraţi stră-români” sau Vasile al II-lea Macedoneanul, un alt strămoş al românilor.

          Originea, vechimea şi continuitatea multimilenară a neamului nostru, locul şi rolul său în istoria şi civilizaţia acestui spaţiu european, părintele Nicolae Feier le susţine şi argumentează nu numai cu izvoare scrise şi arheologice ci şi prin analiza şi interpretarea corectă a toponimiei, hidronimiei şi mitologiei spaţiului românesc.

          Spirit critic, combativ, autorul ripostează vehement celor care încearcă să ne rescrie istoria, denaturând-o din interese politice, fiind vorba în principal de istorici străini, cu deosebire maghiari. Din acest punct de vedere menţionăm riposta dată, cu argumente convingătoare, celor care susţin originea cumană a voievodului Basarab, român autentic, întemeietor, prin fapte şi prin nume, de Ţară Românească şi de Dinastie Românească.

          Analizând desfăşurarea evenimentelor istorice majore care au implicat spaţiul ardelean, cu deosebire teritoriul actualului judeţ Bistriţa-Năsăud, în primele secole ale celui de-al doilea mileniu creştin, părintele Nicolae Feier, asigurând o interpretare corectă a acestora, analizează mai ales urmările lor asupra evoluţiei ulterioare a vieţii politice, religioase, economice şi sociale a românilor.

          Astfel este evidenţiat rolul crucial pe care l-a avut pentru Ardealul de Nord şi pentru teritoriul judeţului nostru bătălia de la Chiraleş, din anul 1068, când românii conduşi de voievodul Osul cel Mare, al cărui centru de putere se afla pe Valea Şieului, dar stăpânind un teritoriu mult mai extins decât al actualului judeţ Bistriţa-Năsăud, este învins de regele Solomon al Ungariei şi voievodatul său cucerit.

          Acest eveniment va duce la declanşarea, în perioada următoare, a unui proces organizat de regalitate maghiară, de marginalizare şi apoi de persecutare a românilor şi instituţiilor lor, în principal a credinţei şi Bisericii Ortodoxe şi pe teritoriul actualului judeţ Bistriţa-Năsăud. Principala modalitate de acţiune a regilor catolici maghiari a constat în deposedarea românilor şi bisericii lor, de proprietăţile obţinute şi trecerea acestora în proprietatea cuceritorilor şi Bisericii Catolice şi desfiinţarea nobilimii româneşti prin catolicizare şi maghiarizare,

          Acest proces îl exemplifică în lucrarea sa părintele Nicolae Feier cu actul din 6 mai 1246, al regelui Bela al IV-lea, prin care moşia episcopală ortodoxă, care cuprindea, printre altele, satele Domneşti, cu conacul său, şi Herina, cu superba sa catedrală episcopală, era confiscată şi donată episcopiei catolice a Transilvaniei, episcopului catolic Gall.

          Această lucrare, precum şi cele apărute anterior, oferă cititorului posibilitatea de a-l înţelege, cunoaşte şi aprecia mai bine pe părintele Nicolae Feier. Înţelept OM al bisericii, dedicat oamenilor şi cercetător pasionat al istoriei neamului, iubitor al familiei, al locurilor natale, ale „Ardealului drag” şi al neamului românesc, domnia sa este, prin trăire şi operă, un Patriot în cel mai frumos şi nobil sens al cuvântului.

          Parcurgând paginile scrise ale părintelui Nicolae Feier, ascultând şi înţelegând chemarea aleşilor Bisericii, realizăm că iubirea de neam şi ţară trebuie să fie trăire şi acţiune de fiecare zi, că nu avem voie să uităm, mai ales în vremurile de azi, că am primit de la înaintaşi o patrie pe care s-o iubim şi s-o apărăm.

          Acest mesaj ni-l transmite atât de vibrant şi expresiv părintele Nicolae Feier prin lucrarea sa, citând celebrele cuvinte ale lui Tacitus; „Romani, iubiţi-vă patria atât cât o aveţi, ca nu cumva pierzând-o să vă topiţi de dorul ei!”

Tudorică Răchitan