Tuturor dascălilor care au trecut pe la Parva, la început de an şcolar...
Tuturor ,,dăscăluților” care au ,,trepădat” (Ion Creangă) pe la școala părvenilor, acum la început de nou an școlar.
Parva,-ae - lecție de limba latină
pe care tatăl meu
a început-o aici, în 1943,
ca tânăr preot
al Bisericii Blajului.
După 33 de ani (1976)
descălecam și eu
în acest toponim
rostogolit din gura unei împărătese,
ca tânăr slujitor al limbii române,
în școala care se va îmbrăca în numele
lingvistului băștinaș, Vasile Scurtu.
Parva,-ae - dulce blestem,
pe atunci un fel de
batalion disciplinar de rezervă
al Inspectoratului Școlar,
al județului Coșbuc-Rebreanu,
cum îi place să-l boteze,
prozatorul Cornel Cotuțiu.
Parva,-ae - legare de glia didactică
a celor care erau depistați ,,pozitivi”
în dosarul personal.
Parva,-ae - drum prăbușit
spre înălțare
în atâtea destine dăscălești,
pe care le-ai cotropit
prin greutățile învinse,
prin bucuria micilor etape de succes,
parcurse cu sufletul arând
pământul și cerul tău,
dar mai ales,
în inimile copiilor tăi.
Parva,-ae - provocare interogativă:
,,- Ești tot acolo?”,
a prietenilor cuibăriți
în școlile de pe limba asfaltului
sau a celor cu acces la gările căii ferate.
Parva,-ae - localitate
cu munteni sadovenieni
care țineau la chimir,
ca pe o brișcă maramureșeană
pornirea ,,a te opune cu îndârjire”
chiar și dictaturii ceaușiste.
Parva,-ae – locul unde
am admirat, pe coline tale,
cele mai frumoase
și mai labișiene ninsori,
cel mai înstelat cer
odihnind peste vatra ta,
căldare, în care mămăliga
se îmbrățișa ermetic
cu laptele munților
stropiți cu veșnicii ,,picurate”
din tălăngile oilor.
Parva,-ae - și azi te visez
urcând împreună dealurile tale
pentru a aduce ,,baieții și baietele ”
sub streșina școlii.
Drept răsplată, cum ar afirma poetul Ion Mureșan,
,,Dumnezeu, în marea Lui bunătate,”(,,Poemul alcoolicilor”),
îmi scotea în cale
câte o stână de oi,
închise în țarcul răzlogilor de brad.
Din cerul boltit peste culmile tale
zăpezile ,,torcând leneș” (Nicolae Labiș),
cădeau rotund peste oile
ciugulind fânul împrăștiat.
Ningea prăbușit.
Printre lesele stânii priveam
și simțeam că mă aflu
la o mioritică ,,Cină de taină”.
Sufletul meu se pregătea
de exerciții de nemurire,
,,merinde”, cum ar fi zis,
profesorul măierean Sever Ursa,
pentru o viață și o moarte.
P.S. Am dorit să-i îmbrățișez liric pe foștii colegi de la școala din Parva, trăitori încă. Din anumite pricini, programata noastră întâlnire se amână sine die.
Comentarii
Frumoase cuvinte în amintirea acelor ani când umblam pe coclauri (Valea Vinului, Dealul Vinului, Brădățel, Case, Izvor,. Valea Paltinului...), Felicitări Radu. Va veni o zi in care ne vom întâlni. 👍
Ca vaca păscându-și lucerna,
Ca dascălii prea ieftini la preț,
Să mergem la Parva ori Jelna,
Să slujim pe la școli din județ.
Să mergem ca la Parascheva,
În școlile ce porți ne deschid.
Să fim esențiali, precum seva,
Noi - niște dascăli fără partid.
Să mergem în clase nu multe,
Acum când profiluri se-nchid.
Să râdem cu hohot de-oculte,
Noi - niște dascăli fără partid.
Să nu ne târâm precum larva
Luându-și partidul drept scut.
Să mergem la Jelna ori Parva,
Discret, cum e fieru-n borcut.
Adaugă comentariu nou