Uimitoarea poveste a lui Howard Storm

Pictor american din Massachusetts (SUA), nu neapărat celebru, dar pasionat de munca sa, acesta a trăit preocupat numai de fericirea proprie. Nu s-a drogat, n-a făcut rele, nici violenţa nu-i plăcea. Aşadar, un om ca mulţi alţi oameni. A făcut studii la Academia de Belle-Arte, s-a căsătorit şi viaţa părea să meargă înainte, fără evenimente ieşite din comun. În vara anului 1985, pictorul şi consoarta s-au hotărât să facă o vizită la Paris, oraşul artelor, muzicii, politicii şi tuturor distracţiilor. Dacă nu i s-ar potrivi neapărat numele de „Gomoră”, cum numeşte Octavian Goga Parisul într-o poezie a sa, „Babilon” îi putem spune fără a greşi prea mult.
Suntem aşadar în Parisul anului 1985, când, la un moment dat, lui Howard Storm i se face rău. Paloare, puls accelerat şi slab, leşin. Soţia cheamă serviciul de salvare şi Howard este internat. Curând , medicii îşi dau seama că omul are o perforaţie intestinală, de la un ulcer care l-a săpat în tăcere. Se hotărăşte o intervenţie chirurgicală.
Howard vede echipa medicală, apoi, înceţoşându-i-se privirea, desluşeşte tot mai clar nişte persoane care seamănă foarte mult cu cei din echipa medicală, dar au în plus o vestimantaţie verzuie:
-Vino cu noi! Te-am aşteptat.
Crezând că sunt oamenii spitalului, Howard se ridică de pe masă şi este încadrat de acele persoane, care îl scot de acolo, dar care în curând încep să-l înghesuie şi chiar să-l brutalizeze. De la o vreme, simte un chin nespus, încât i se pare că acele fiinţe care au devenit tot mai urâte, parcă smulg părţi din fiinţa lui, cu o răutate demonică. Howard Storm îşi dă seama că a murit şi că acele fiinţe sunt demonice. Îşi dă seama că-l duc spre iad. Ajung într-un spaţiu întunecat, unde se simte o teroare teribilă, iar spaima îi încremeneşte sufletul. Co oroare îşi dă seama că da, este în iad. Ar vrea să scape şi nu ştie cum ar putea face asta. Realizează că este într-o grozavă primejdie. Ce să facă? Deodată, aude o voce ciudată care-i şopteşte: „Roagă-te! Roagă-te!”
Ar face-o cu mare plăcere, dar se trezeşte murmurând: „Eu nu ştiu să mă rog,,,nu ştiu.” Din cotloanele ascunse ale minţii de copil îi răsar în minte câteva versete din Psalmul 23, apoi imploră în câteva cuvinte: „Doamne, IISUSE!” Atunci, o mână luminoasă din înalt se coboară asupra lui într-o coloană de lumină şi îl extrage încet din tenebrele infernale.
Neobişnuita experienţă de viaţă l-a transformat radical pe Howard. Scăpat de indiferentismul său dezastruos, a devenit un fervent creştin, un iubitor de HRISTOS, căruia s-a hotărât să-i slujească tot restul zilelor sale.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5