Umorul, ca salvare

Poetul Radu Ivan aduce, prin intermediul volumului „Vitralii umoristice”, apărut la Editura George Coşbuc, peste 200 de „perle fierte în zeamă de umor sănătos”, după cum spunea regretatul Alexandru Misiuga.
Volumul surprinde prin pastilele de umor inserate aici, dar şi prin rondeluri, epigrame, zeflemele şi chiar… chestii despre marţieni. Primul capitol, al rondelurilor, începe cu visurile fiecărui om într-o societate în care ni se ia şi acest drept: „Ce vise domnule, ce vise/ Pot umple mintea unor ştabi?/ Din ţări cu roze şi narcise/ Englezi, francezi, germani, arabi”. De la visare până la prostie nu este decât un pas, acest lucru fiind taxat de Ivan: „Din prostie niciodată/ Omul nu păcătuieşte/ Dar se-ncruntă ţipă-ndată/ De-i vorbeşti lăutăreşte”. În aceste timpuri în care nu doar vremurile sunt schimbătoare ci şi oamenii, primim un sfat: „Dacă vremea-i schimbătoare/ O umbrelă nu ne strică/ La o climă-nşelătoare/ Mai şi curge, mai şi pică”.
Epigramele surprind prin cele patru versuri, esenţe ale socialului în care trăim: „Toamna când se coace viţa/ Curge în pahare vinul/ Toarnă Mişu, toarnă Miţa/ Şi Vasile pe vecinul”. Sau, într-o epigramă dedicată lui Liviu Rebreanu: „Precum un munte de coral/ Peren ce trece peste timpuri/ Tu eşti un pol atemporal/ Cu cele patru anotimpuri”.
Cartea este, cu siguranţă, un antidot antistres, putând fi lecturată cu plăcere de toţi cei care ştiu ce înseamnă umorul de calitate.