Un cărturar năsăudean uitat – Frantisek Cabicar - un supraviețuitor al lagărului de concentrare nazistă din Cehoslovacia

Răsfoind prin arhiva medicului chirurg Dorel Dindelegan, colegul meu de liceu, fiul farmacistei Olga Cabicar de pe Ulița din Dos, stabilit la Zalău, unde și-a înfipt bisturiul în peste 10 mii de pacienți, am descoperit pe unchiul său, fratele mamei, FRANTISEK CABICAR. Eu cu soția Lucreția, împreună cu directorul Editurii Ecou Transilvan Nadia Baciu, am fost „Cu Cartea pe roți” la Zalău, invitați de Biblioteca Județeană, director  Florica  Pop și am fost cazați în casa lor,  prin grija și buna deservire a Doamnei Ileana Dindelegan, profesoară la Liceul sanitar din localitate. Timp de 3 zile am depănat amintiri de prin Năsăudul drag, de prin liceu, Valea Caselor, malul Someșului și bineînțeles, de prin satul meu de peste râu, Lușca, unde Dorel venea atât de des și-mi aprecia turma de miei ce o aveam în grijă pe pășunea din Mihuța.

Am apreciat documentele arhivistice din biblioteca casei Dindelegan, de nelipsit fiind materialele despre Năsăud, despre oamenii locului, despre profesorii Năsăudului, despre neamuri, vecini, prieteni, aventuri din anii copilăriei și adolescenței, despre colegii de clasă în număr de 57, având ca diriginte pe luneanul Gavril Tulai (din Luna-Turda), proaspăt absolvent al facultății de matematică din Cluj.

Chirurgul năsăudean își amintește și despre unele clipe de tristă amintire, prilejuite de arestarea politică a tatălui său și urmările ce le-a avut el și sora sa. Ce vină au avut copiii că tatăl lor a îmbrățișat un partid istoric al timpului, fără să facă vreun rău cuiva?

M-a impresionat activitatea științifică a unchiului său, năsăudeanul FRANTISEK  CABICAR, născut la Năsăud, la 6 octombrie 1908, decedat la 24 ianuarie 1981, în Ostrava, Cehoslovacia. Face școala la Năsăud, iar studiile universitare la Universitatea Carol din Praga, între anii 1929-1934, unde a urmat cursurile de  matematică și fizică. După absolvire s-a preocupat de mineralogie și  cristalografie roentgenometrică, iar în perioada  1937- 1951 a predat la Academia din Ostrava.

A fost ostaș în cel de-al doilea Război Mondial, petrecându-și o perioadă de timp, respectiv între anii 1942-1945, în lagărul de concentrare nazistă din Cehoslovacia ocupată de nemți. A supraviețuit datorită talentului extraordinar de violonist, obligat alături de alți muzicieni să distreze ofițerii germani la petreceri. A urcat pe scara educației, ocupând postul de profesor de fizică  la Universitatea din Ostrava, fiind apreciat pentru buna sa activitate de profesorat.

Între anii 1931-1935 a înființat și condus o Societate de prietenie  cehoslovaco-română, iar pentru rezultatele obținute a primit medalia de aur  - LIGA ROMÂNĂ.

Am găsit în arhiva familiei Dindelegan un studiu amplu despre PRAGA, scris de  Cabicar, un oraș numit mamă, fiindcă a fost cel dintâi oraș ceh, mama tuturor celorlalte, întemeiat de figura mitică Libușa, fiica legendarului Krok. Poporul ceh a lucrat sub zidurile acestui oraș la clădirea fericirii sale. De  nenumărate ori a fost martorul  multor lupte  crâncene. Asediat, incendiat, el totuși se ridică azi maiestos, în contra atâtor vijelii, neclintit în idealul lui  și al poporului  său, ca un viu exemplu al adevărului străvechi - DREPTATEA ÎNVINGE, ce figurează pe emblema țării sale. Autorul face o paralelă între cele două așezări umane respectiv Cehia și România, exemplificând Suceava, Putna, Rădăuți, alături de alte obiective cultural-turistice din țara prietenă Cehoslovacia, unde se lucrează febril spre a se repara greșeala secolelor.

Totul e în mișcare, dar în cea mai perfectă ordine!