Un profesor îndrăgit, plecat în veșnicie – Ștefan Lupu

Azi, 12 iulie, cu 47 de ani în urmă, a luat drumul veșniciei, cu sufletul împăcat că nu a trăit degeaba în această lume, bunul și blândul profesor de română (istorie și latină), fost director al vechiului Liceu de băieți „Alexandru Odobescu” din Bistrița, Ștefan Lupu.
A făcut parte din viața mea. A fost părintele meu sufletesc. El m-a creștinat, el m-a ținut în brațe în fața altarului și mi-a dat numele Delia. Mă închin în fața acestui om care și-a trăit viața cu modestie, cu bunătate, cu dragoste și credință. Cuvinte pe care mi le-a spus și mie: Fără modestie, fără bunătate, fără dragoste și credință, nu strălucești
Durerile vieții nu l-au ocolit. A suferit pentru credință, pentru cuvinte, pentru dragostea de om și țară.
S-au scris multe despre el. Nu vreau să repet nimic. Vreau doar să vă povestesc o minunată întâmplare din viața lui, din perioada de detenție la Canalul Dunărea-Marea neagră:
Într-o zi, l-a vizitat un fost elev, Cornel Vena, fost campion mondial la pentatlon. Cornel Vena a participat la Olimpiada de la Melbourne, din 1956, și nu s-a mai întors. Nu a vrut să părăsească țara, fără să nu-l mai întâlnească, să nu-l îmbrățișeze pe acest dascăl bun și blând, care i-a luminat viața.
Știam această intenție chiar de la Cornel. L-am întâlnit la Turnu-Măgurele unde era în cantonament înaintea plecării la campionat, iar eu, în vacanță la mătușa mea.
După ani, când m-am întâlnit cu nașul meu la Bistrița, mi-a povestit cu atâta duioșie și căldură această întâmplare, încât nu m-am putut abține să nu-l îmbrățișez și să-l sărut. Mi-a fost foarte drag. L-am iubit.
Divinitatea a făcut în așa fel ca atunci când profesorul a plecat în eternitate, să mă aflu la Bistrița. Astfel mi-am putut lua rămas bun de la el.
Acum, amândoi sunt în ceruri. Cornel a plecat să-l întâlnească în urmă cu trei ani.
Un gând spre aducere aminte.