Un simpozion regal la Biblioteca Județeană „George Coșbuc”

            Joi, 19 mai 2022, ora 17:30, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, a avut loc unul din cele mai reușite evenimente culturale din acest an, amfitrioni fiind d-nii Ioan Pintea și Mircea Gelu Buta. Precizez că la ora 11, la Cimitirul evanghelic s-a inaugurat un Panou Memorial în amintirea scriitorilor care odihnesc aici: Lucian Valea, Franz Karl Franchy, Ioan Cutova, Valentin Raus, Ioan Ilieș, Tit-Liviu Pop, Dumitru Munteanu, asta, după ce la începutul lui aprilie a. c. se inaugurase un alt Panou la un alt cimitir, dedicat altor personalități de marcă bistrițene: Matei Eminescu, Maria Ivănescu, Grigore Bradea, Dumitru Andrașoni, Luca Onul, Ion Moise, Lazăr Ureche, Titus Wachsmann-Hogiu, Miron Duca, George Țâra, Ion Urcan, Alexandru-Cristian Miloș, Vasile Ciherean, Emil Dreptate, Ana Zăgrean. Tot ieri, la ora 13, în incinta Bibliotecii, s-a putut vizita o nouă expoziție de carte și fotografii dedicate profesorilor aromâni trăitori în Bistrița: Teohar Mihadaș și Ioan Cutova. Colocviul propriu-zis a început la ora 17:30 și a durat trei ore de desfătare spirituală datorată evocărilor celor care i-au cunoscut viața și opera celor doi: Ioan Pintea, Aurel Rău, Mircea Gelu Buta, Elena M. Cîmpan, Marcel Lupșe, Olimpiu Nușfelean, Gavril Țărmure, Zorin Diaconescu, Rodica Barna, Mirela Năsăudean, Marian Ilovan, Stela Todea, Dorin Stoian, Nicolae Vrăsmaș și alții, cu toții intelectuali de înaltă clasă, personalitatea celor omagiați influențând pozitiv destinul majorității vorbitorilor. Menționez faptul că tot acum s-a lansat și cartea „Profesori aromâni trăitori în Bistrița și Năsăud”, coordonată de Mircea Gelu Buta, apărută anul acesta la Editura „Presa Universitară Clujeană” din Cluj-Napoca, ce cuprinde lucrări preluate din „Arhivele Bistriței”, an. VII, fascicula I (19).

            Amintesc cititorilor că Ioan Cutova (!919-1992) s-a născut la Veria în nordul Greciei, dintr-o familie de aromâni și că a studiat în școli românești la Veria și Grevena, după care familia a emigrat în România, unde a absolvit liceul la Târgu Mureș, iar Facultatea de Litere și Filosofie la București, în 1944. Apoi s-a mutat la Bistrița, unde a fost profesor de română la actualul Colegiu „Andrei Mureșanu”, având coleg, printre alții, pe aromânul Teohar Mihadaș, ce va fi închis în 1948 pentru „activități împotriva regimului”. În 1980, Cutova a tradus în aromână „Luceafărul” lui Eminescu. La liceul bistrițean a coordonat revista „Primii pași”. Ca poet, în 1985, a publicat la Editura „Litera” un volum de poezii în armânește, intitulat „Finarea al Diogen” („Lampa lui Diogene”), iar în 1972 a tradus din greaca modernă poemul istoric „Vitejiile preapiosului și preaviteazului Mihai Voivod”, scris de vistiernicul Stavrinos în 1601, și publicat în revista „Arhiva Someșană” din Năsăud. Anul acesta (2022), Ioan Pintea i-a reeditat anastatic volumul de versuri „Cerc vicios”, premiat la concursul de poezie „Forum” în octombrie 1945.

            Revista „Mișcarea literară” i-a închinat lui Teohar Mihadaș (1918-1996), în 2012, numărul 4. Aici au scris despre viața și opera sa: Andrei Moldovan, Cristian Vieru, Virgil Rațiu, Zorin Diaconescu, Gheorghe Pârja, Aurel Podaru, Valentin Falub, Mircea Popa etc. În 1996, m-am reîntâlnit cu el, dându-ne întâlnire la sediul Editurii „Clusium”, condusă în acea perioadă de un alt scriitor mutat la stele prea devreme, Valentin Tașcu. Printre multe alte lucruri discutate atunci i-am solicitat un interviu ce a apărut în 1996, în numărul 4 din „Cuibul visurilor”; interviul respectiv a fost reprodus și în numărul omagial al „Mișcării literare” și consider că este ultimul cu Domnia Sa. Când l-am rugat să spună câteva lucruri despre viața sa, mi-a relatat că s-a născut în Grecia, în Munții Pindului, comuna Turia; școala primară a urmat-o în comuna natală. Aici a ținut să sublinieze faptul că atunci, în Grecia, erau 39 de școli primare românești (înainte de 1944) și 3 licee, „astăzi niciuna și niciunul”, gimnaziul la Grevena (Grecia), liceul la Dumbrăveni (jud. Sibiu), Facultatea de Filozofie și Litere la București, luându-și licența cu magna cum laude, funcționând 3-4 ani ca profesor, adăugând cu umor negru „și Înalta Universitate Torționară Lenino-Stalinistă, cu cursuri urmate la Aiud, Mărgineni, Pitești și șantierele canalului Dunăre-Marea Neagră”, încheind întrebarea cu acest răspuns: „Am primit de la Pronie puțin talent de poet și am corespondat cu tot ceea ce mă înconjoară prin intermediul poeziei, care nu este altceva în esență decât redobândirea, prin incantație, pentru câteva clipe, a unei lumi pierdute”. Când l-am întrebat de ce nu a plecat din țară la ieșirea din pușcăriile comuniste, Teohar mi-a răspuns: „Nu am părăsit această țară pentru că am iubit-o, pentru că m-a purtat gratis la școli și m-a făcut om cu carte, și pentru că nu știu să fiu ingrat. Ar fi fost ca și cum ai fi părăsit o ființă care te-a iubit și ai iubit-o, exact atunci când dorea dureros să stai lângă ea, bolnavă de cancer. Astăzi, când văd în ce hazna am alunecat, hazna în care prăznuiesc gorobeții, îmi vine să fug mâncând pământul, sau să apuc calea codrilor ca haiduc. […] Pentru regiunea Năsăudului am sentimente de iubire ridicate până la adorație. Acolo m-am născut a doua oară, prin cei doi băieți pe care mi i-a dat ZOE, acea providențială soție a mea, acea Super-Penelopă a Plaiului Bătrân, de o sublimă frumusețe a caracterului, cu o putere de iubire și dăruire nepereche, plecată din această lume – feuda lui Baraba, se pare – în urmă cu 23 de ani (în 1973). Pentru mine Munții Rodnei înseamnă redobândirea Munților Pindului: în Pind am păscut oile, în Rodnei visurile, iar înainte de a fi arestat, am hălăduit pe la Fântânele, Ciosa, Heniu și Dălbidan”. Ultima dată l-am întrebat ce înseamnă pentru el a fi patriot și a răspuns: „Pentru ine a fi patriot înseamnă să te comporți în așa fel în viață, încât până și cel mai ordinar dușman al tău să se aplece înaintea ta cu respect”.

            Mulțumesc organizatorilor pentru seara aceasta înălțătoare!