Valurile vieții - poezii de Grigore Guzu

                   Moștenind o valoroasă zestre de cultură tradițională, Grigore Guzu s-a remarcat  ca un poet autentic  cu largi deschideri spre lumea satului năsăudean. În ultimii ani, a publicat trei volume de poezii  : ,,Obârşii’’, ,,Suflet de român’’ şi ,,Acasă’’, versuri care exprimă starea lui sufletească, dragostea faţă de ţară, credinţa nestrămutată în Dumnezeu şi bucuria vieţii. Spiritul locului este reliefat prin imagini deosebit de sensibile : ,,Din acest pământ de munte/ Şi-au scos  pâinea Poienarii,/ L-au udat cu lacrimi multe/ Şi-acum dorm în el sărmanii’’ (Obârşii). Grigore Guzu ,,are vocea oţelită a ierbii’’, scrie pe un ,,ton de plug înfipt într-un sol ostil vieţii’’. Cel de-al patrulea volum intitulat ,,Valurile vieții” cuprinde 40 de poeme, adevărate reflecții asupra satului de ieri și de azi, în care trăiește cel supranumit ,,talpa țării ” : ,,Țăranu-i una cu pământul/Căci l-a iubit și l-a-ngrijit/ Legat de glie a fost tot timpul, / Căci din pământ a fost hrănit ” (Țăranul român).Admirabilă este și poezia ,,Drumul pâinii ”, un adevărat parcurs al produsului nostru ,,cel de toate zilele”. Pentru Grigore Guzu, satul continuă să rămână o alternativă de exprimare a identității noastre, prin tradițiile, obiceiurile și credințele păstrate, prin frumusețea locurilor, omenia țăranului și creația lui : ,,Folclorul, datina și portul/Precum și graiul strămoșesc/ Cu cinste le-a păstrat țăranul/ La neamul nostru românesc ”. Poeziile  lui Grigore Guzu, sunt scrise în graiul pur năsăudean, fiind dominate de sentimente profunde. Cel dintâi este iubirea, iar celălalt este sentimentul patriotic, expresie a unui mod de a trăi în deplină simbioză cu patria-mamă : ,, Sunt un țăran care-și iubește țara/Și neamu-acesta de români/Aicea am rostit întâi cuvântul mamă/Și n-am să plec în veci printre străini ” (Țara mea, pământul meu). Un avertisment cu rezonanțe istorice îl are poezia ,,Deșteptați-vă, români !”Cea mai mare parte a creației lui Grigore Guzu tezaurizează prin imagini artistice universul obiceiurilor și datinilor satului. Poeziile Duminica în sat la noi și Rusaliile” ne introduc în atmosfera sărbătorească a creștinilor :,,Din turlă clopotul s-aude/ Și plini de bucurie mare/Plecăm cu toți la rugăciune,/Că azi e mare sărbătoare”. Prin prezența elementului creștin, închegat în mod armonios, poetul transmite mesaje, exprimă trăiri și emoții. Poeziile, Iubiți creatorul, Nimic fără Dumnezeu, Rugăciune etc, fac parte din tematica religioasă a autorului. Sentimentul de nostalgie după anii care s-au scurs, devine pentru autor o interogație retorică, asociată cu cel mai bogat anotimp:,,De ce ești tristă toamnă?/Când frunzele în vânt/Îmbracă ca pe-o doamnă,/Frumosul tău veșmânt./ ...Să nu pleci toamnă prea devreme,/Mai zăbovește printre noi,/ Căci vine viscol și-n troiene,/Ne-o fi prea greu la amândoi ” (Mai rămâi , toamnă ! ). Cel mai îndepărtat cătun din zona plaiurilor năsăudene i se pare vecin cu înălțimile celeste : ,,Vecini cu stelele și luna/ Adânc legați în rădăcini/Găsești Poiana lui Cătuna/Un loc cu inimoși români ” (Poiana cătunenilor).În același registru pitoresc se află și poeziile : Căsuța cu salcâmi și Odă Munților Rodnei, în care, cuvintele înlocuiesc culorile și devin imagini de pastel. Grigore Guzu aduce un pios omagiu celei mai dragi ființe de pe pământ prin poezia ,,Dragoste de mamă ”, care nu este altceva decât o rememorare a grijilor purtate de  mamă pentru  fiului ei. Nu lipsesc nici poeziile dedicate nepoților sau cele prin care omagiază oameni dragi sufletului său, precum ceterașul Donică Moldovan : ,,O vioară plânge-cui/C-o rămas a nimănui,/Stă-n perete prăfuită /Și de cântec părăsită ”. O mare parte din creațiile lui Grigore Guzu sunt reflecții existențiale în care predomină dorința de viață, optimismul, dar și împăcarea cu propriul său destin :,,Viața mă cheamă mereu înainte,/Eu îi ascult chemarea-n tăcere,/Trecutul îmi trece adesea prin minte,/Iar viitorul un vis mi se pare./Mă poartă-n furtuni, m-aruncă pe valuri,/ Mă țin cât pot mai bine de ea/Și nu vreau s-o pierd, să zac între maluri/O-mbrățișez și o iert că este a mea ”.(Viața mea). Muzicalitatea versurilor, prozodia clasică, tonul blând și limbajul  deosebit de expresiv, având o aleasă  factură populară, oferă cititorului posibilitatea de a cunoaște și a se apropia de ,,veșnicia satului ”. Grigore Guzu scrie pentru țară, pentru neam, pentru oamenii din sat, pentru familia sa, dar mai ales, pentru nepoți, cu rugămintea ca ei să ducă mai departe tradițiile și obiceiurile locului, respectate cu atâta dragoste de către părinții și bunicii lui.

Mircea Daroși