Vameşul şi fariseul sau smerenia şi trufia

Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul îşi spunea virtuţile, celălalt, mai în urma Templului, îşi spunea păcatele, unul vrednicia, celălalt nevrednicia.

Vameşului îi lipseau virtuţile fariseului, dar, în lipsa lor, avea smerenia. Rele erau faptele vameşului, dar, pentru smerenie s-a întors din templu, mai îndreptat la casa sa. Bine ar fi să avem virtuţile fariseului unite cu smerenia vameşului.

Oamenii îmbunătăţiţi ai Ortodoxiei au îmbinat virtuţile unuia cu smerenia şi cuvintele celuilalt. Astfel, rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” îşi are obârşia în cuvintele vameşului spuse la Templu.

Părintele Arsenie Boca, referindu-se la urmările păcatelor asupra oamenilor, zice: „Pe unii păcatele-i smeresc, îi ruşinează înaintea lui Dumnezeu şi-i hotărăsc la îndreptare; pe alţii, mai înrăiţi în ele, îi sălbăticesc cu totul, iar pe alţii îi împing până la nebunia fără întoarcere. Cu un cuvânt, păcatul tulbură sufletul în diferite trepte. Dar virtuţile fariseice tulbură împotriva lor pe Dumnezeu. Căci virtuţile din ambiţie şi din „slavă”, e limpede că nu sunt din har. De aceea dau naştere trufiei fariseice, care-şi câştigă pe Dumnezeu împotrivă…”.

Biserica ne îndeamnă la smerenie fiindcă suntem fiinţe mărginite şi neputincioase şi trăim într-o lume plină de primejdii, călătorim pe-o mare, foarte adesea înfuriată, care-şi strecoară viforul până în sufletele noastre. Mântuitorul este modelul nostru de smerenie: „Căutaţi la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!” Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus îşi răsfrânge blândeţea şi smerenia Sa prin noi, care privim spre El ca spre ţinta trăirii noastre. Deci, nu poţi fi blând şi smerit cu inima până nu ieşi din tine şi te muţi în Iisus. În tine eşti trufaş şi tulburat, în Iisus eşti blând şi smerit şi odihnit cu sufletul.

Sundar Singh era nemulţumit de toate scrierile sacre ale religiilor lumii. În revolta sa a ars Sfânta Scriptură şi, înainte de a pleca să se arunce înaintea trenului, a mai căzut o dată în genunchi, rugându-se niciunui Dumnezeu. Dar Dumnezeu era şi i s-a arătat Iisus în glorie divină zicându-i „Şi pentru tine M-am răstignit pe Cruce… Am murit Eu în locul tău; tu trăieşti…”. Sundar Singh s-a făcut învăţător sau apostol al lui Iisus Hristos, acum, în veacul nostru, ca o mărturie a viului Dumnezeu Iisus Hristos, de peste veacuri. Fără Iisus era în pragul sinuciderii, după ce L-a cunoscut pe Iisus şi-a cunoscut sensul şi idealul vieţii sale.

Aşadar, concluzia părintelui Arsenie Boca despre smerenie este următoarea: „Smerenia, cenuşăreasa vieţii acesteia, e haina de slavă a vieţii viitoare. În haina aceasta simplă şi-a îmbrăcat Iisus viaţa; s-au îmbrăcat apostolii şi întreg şirul sfinţilor”.