Versuri din chilia sufletului preotului Maxim Melinti din Basarabia

Mulţi dintre trăitorii de azi, când ne gândim la credinţă sau discutăm despre ea, ne-o înfăţişează ca ceva cu totul abstract, plutitoare numai în înălţimile văzduhului, fără legătură cu pământul, ba chiar de-a dreptul sâcâitoare şi plictisitoare, când s-amestecă în socotelile noastre, omeneşti.

Şi în traiul nostru de astăzi, al modernilor şi modernizaţilor, sunt împrejurări când, tot rafinamentul intelectual la care ţinem aşa de mult, rămâne neputincios şi avem nevoie de aluatul credinței. Sunt destule, dar de data aceasta ne vom opri numai asupra uneia dintre durerile zilelor ce le trăim: invazia „creștinilor ruși” asupra „fraților ucraineni”.

Inima omenească nu-i mai mare ca un pumn — şi cu toate acestea în ea zvâcnesc patimi ce pot să zguduie o lume întreagă. Veninul lor este mai ucigător ca veninul viperei şi puterea lor distrugătoare mai groaznică ca cele mai puternice explozibile. Ele nu vor să ştie de nici o piedică. Izvoare întregi de energie omenească, care îndreptată pe calea opusă ar fi putut ridica şi din pietre fii ai lui Dumnezeu, alimentează necurmat furia nimicitoare a patimilor, născătoare de fii ai diavolului. Şi furia lor nu cunoaşte nici răgaz, nici descurajare. S-apropie de tine tiptil-tiptil şi mai fără zgomot ca tigru de prada sa. Şi după ce ţi-au prins toate fibrele fiinţei tale, te-ncleştează, te stăpânește şi te conduce acolo unde tu nu voiești. Zadarnică-ţi va fi orice zvârcolire şi împotrivire.

Frământați de problemele credinței sunt și păstorii de suflete din Basarabia, care sunt „înădușiți” de filo-rusism, de kirilo-claștii zilei. Le este plină întreaga ființă a lor de frământări, de cum să-și îndrume fiii duhovnicești, cum să-și manifeste credința în zilele noastre.

Unul dintre slujitorilor altarelor ortodoxe basarabene își găsește refugiul în chilia sufletului său, scriind versuri în care-și deschide baierele sufletului, așternându-le pe hârtie. În cele ce urmează dăm publicității câteva creații poetice ale părintelui Maxim Melinti din Republica Moldova.

OPREȘTE-TE!

Cum poți să te numești creștin și să mai porți în tine ură?

Cum poți să te mai rogi din plin, când toate firea ta înjură?

Cum de mai porți pe Domn pe Cruce, când lui Mamona te închini?

Îl venerezi și zi și noapte, și mai ucizi pe alți creștini?

Nu poți tu să slujești odată, și lui Hristos și lui Satana

Privește-te în oglinda în grabă, și scoate de pe cap coroana

Nu ești Stăpânul pe vecie, căci într-o zi tu vei pieri

Și pentru toate fărădelegile, în iadul te vei chinui.

Acolo nu contează, crede, ce funcții ai avut aici

Și câte mii și milioane pentru război ai cheltui

Acolo vei primi răsplata, pentru omoruri și minciuni

Deșteaptă-te, și i-a aminte, oprește orice acțiuni.

Agresiune, nu e cale, este o crimă și păcat

Și nici cu mii de sfinți pe lume, tu nu vei fi ușor iertat

Când vei da seamă că ești Irod, un rege dur și blestemat?

Dar, zic, oprește-te odată, că-n Iad de mult ești așteptat!

DOAMNE, AI MILĂ DE NOI!

Doamne, ai milă de noi

Și ne scapă de război!

Luminează mintea noastră

Să vedem zarea albastră.

Cerul limpede cu soare

Cu copiii jucând afară

Fără teamă de război

Doamne, apără pe noi!

PACE VREM, NU VREM RĂZBOI

Pace vrem, nu vrem război,

Domnul milei fii cu noi!

Să lăsăm orice dușmănie

Și să facem veselie!

Bucurați-vă de viață

Și spălați-vă pe față!

Toți copiii lui Hristos

Ridicați-vă de jos!

Toți păziți-vă de ură,

Ocrotiți orice făptură!

Prețuiți, vă ajutați,

Egoismul lepădați.

Cuget sfânt și luminos,

În suflet cu Domn Hristos!

Să iubim și să iertăm

Războiul să încetăm!