Victor Știr: Ucaz pentru veșnicie

Când Țarul Petru I a așezat pe baze moderne Rusia și a ”turnat” fundația Imperiului Rus ar fi dat sfaturi și porunci, toate cu caracter de ucaz, de legi. Nu mergea să spună țarul ca burjuii să taie bărbile și să vină altcineva cu glas să zică, nu, la loc comanda. Ce s-a spus, aceea se împlinea.

Pe-atunci, Țarul a gândit condiția Rusiei viitoare și pentru a fi cu advărat o putere, i-a ”ieșit” din calcule că trebuie să cucerească teritorii vecine, să supună popoare și, poate mai târziu, le-a venit ideea unora, să-i rusifice, să-i facă ruși, ceea ce se numea de o vreme mancurtizare.

Purtând războaie continuu, poporul se va obișnui, și va socoti că aceea este starea normală a imperiului, nu cea de pace, lenevoasă, în care mintea devine înceată, se înclină spre plăceri și dezinteres față de prezența geopolitică vie și nu numai atât, înspăimântătoare chiar, deoarece un stat este mai respectat atunci când seamănă spaimă în jur decât atunci când este știut ca de treabă, ”molâu”. Și urmașii săi s-au cam ținut de poruncă; rari zece ani în care Rusia, apoi URSS să nu aibă războaie. Dacă cele țariste sunt trecute în istorii și parțial cunoscute, ori pot fi împrospătate în memoria noastră, suntem înclinați să socotim și ideea lui Bronstein, liderul bolșevic al Revoluției din 1917, apoi un contributor substanțial la ideologia impunerii comunismului în lume sunt mai puțin cunoscute. Lupta politică nu trebuie întreruptă, ci extinsă oricât de departe, ar fi spus el, lucru care l-a descumpănit chiar pe Stalin, și apoi, deteriorarea relației dintre cei doi a dus la expulzarea lui Troțki, trecerea în Turcia și, cale lungă până până în Mexic, unde ”mâna lungă a KGB” l-a lichidat cu lovituri de topor în cap, date după ”concepția estetică” a unui pictor mexican racolat.

Revenind la ale ”noastre”, putem specula că războiul ruso-ucrainean este în ”OPIS-ul imperial” și Rusia nu moare de întristare că nu se încheie ostilitățile. Poate chiar fac bine tradiției, antrenamentul perpetuu al rușilor. Sunt unii ce spun că știrile care ajung la noi ar fi măsluite în favoarea agresaților, iar interpretarea obiectivelor conflagrației, răspândite pe o pajă întinzându-se de la sperate avantaje globaliste din muntele de resurse rusești, până la pregătirea ideologică a Uniunii Europene pentru diminuarea intresului prezentat de statul național și ridicarea convingătoare a steagului federalizării globalizante. De supus filtrului și una și alta, de cernut, și așteptată confirmarea viitorului de cândva.

Faptul că mor oameni, pentru imperiu nu este o problemă; alții  se nasc. Durerea o simte famila, cei apropiați. Oriunde, pentru politicieni, omul este un element statistic. Nu a spus Napoleon despre numărul de soldați pierduți în campania împotriva rușilor că Parisul îi face într-o noapte? Unde mai punem că pentru tehnologia de război avansată, rușii primesc la schimb soldați coreeni din nord?

Cea mai suprarealistă idee este că, Rusia și Ucraina, întărite peste poate de război se vor coaliza și vor ocupa Uniunea Europeană ”en fanfare”, fără ca aceasta să poată riposta cu polka, valsul și bollero-ul.

Atunci, în cripta sa aurită de gândurile rușilor, Țarul Petru va râde pe sub mustață ca atunci când iubita sa, Maria Cantemir îl mângâia pe obraz și-i zicea: ”Petrușka, Petrușka!”

Victor Știr