Vinerea Paștilor

Vinerea cea de pe urmă din Păresimi sau Postul mare se numește la români:
Vinerea Paștilor, Vinerea patimilor, Vinerea mare și Vinerea seacă.
Această zi se numește Vinerea Paștilor pentru că e cea din urmă vineri din Postul mare sau Păresimi, și cade nemijlocit înainte de sărbătoarea Paștilor.
Vinerea patimilor pentru că în aceasă zi de vineri a pătimit și s-a răstignit Domnul nostru Iisus Hristos pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc.
Vinerea mare, pentru că ea cade în Săptâmâna mare, și mai ales pentru că are însemnătate de douăsprezece vineri.
Vinerea seacă se numește pentru că în această vineri cei mai mulți români au ca datină a ajuna, a posti așa numitul Post negru, adică de a nu mânca și a nu bea absolut nimic toată ziua, sau măcar până la amiază.
Această zi se serbează asemeni unei zile de sărbătoare. Femeile „nu cos, nu țes, nu fac lăutoare, nu se lau, nu fac leșie, nu albesc cămăși, fiindcă Sf. Vineri s-ar supăra și le-ar pedepsi.”
Toată ocupația femeilor în această zi se mărginește la facerea de ouă roșii și de pregătirea paștei pentru ziua de Paști. Bărbații serbează ziua mai cu seamă prin aceea că nu seamănă nimic în decursul ei, și aceasta pentru că tot ce ar semăna s-ar usca și n-ar crește nimic, și dacă ar crește ceva, n-ar fi cumsecade.
„În seara de Vinerea Paștilor după ce ies de la biserică, e bine să se ducă fiecare cu lumânarea aprinsă până acasă; unde, dacă va fi ajuns, fără să se stingă lumânarea vreodată, se înconjoară casa de trei ori, făcând cruce cu lumânarea pe păreți, în cele patru părți ale casei, pentru ca să fie ferită de foc, de trăsnet, de boale etc.”
Se spune în popor că, dacă nu plouă în Vinerea seacă, anul va fi neroditor, iar dacă plouă, manul va fi unul mănos.
Sursă text: Sim. Fl. Marian, „Sărbătorile la români”, Ed. Fundația Culturală Română, pag. 109-113.

Photocredit: Eugen Alupopanu „Agnus Dei Karma Police” ulei pe pânză, 180x180 cm, 2016-2021.
Material îngrijit de Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud