În zi de muncă, satul Cociu, în sărbătoare. Mitropolitul Andrei, în mijlocul credincioşilor

Pe la începutul secolului trecut, într-o monografie despre satul Cociu, se sublinia că locuitorii aşezării sunt „harnici agricultori”. Afirmaţia a fost ridicată, de-a lungul anilor, la rang de trăsătură fundamentală, astăzi cei de aici sunt renumiţi în toată ţara pentru priceperea în ale legumiculturii, şi nu numai. Hărnicia înnăscută şi transmisă din generaţie în generaţie i-a făcut, din respect faţă de muncă şi faţă de biserica strămoşească să îmbrace, într-o zi de muncă – sâmbătă, 29 iulie, haine de sărbătoare şi să participe la o întâlnire de suflet cu Mitropolitul Andrei al Clujului.

         Sărbătoarea a fost oferită credincioşilor de păstorul lor sufletesc, preotul paroh Vasile Rus, care l-a invitat în mijlocul lor pe Mitropolitul şi Arhiepiscopul Andrei. În faţa sfântului locaş a fost întâmpinat de sute de mireni, de tineri şi copii îmbrăcaţi în frumoase costume populare, de un sobor de 20 de preoţi, în frunte cu protopopii de Beclean – Doru Zinveliu, şi Bistriţa – Alexandru Vidican, de primarul comunei Şintereag – Ioan Bob, de oficialităţi judeţene. După ce înaltul ierarh a sfinţit altarul de vară cu harul Preasfântului duh şi prin stropirea cu apă sfinţită, s-a oficiat Sfânta Liturghie, la care Mitropolitul Andrei a rostit, şi de această dată, un cuvânt bogat în învăţăminte duhovniceşti, cuvânt intitulat „Ospăţul credinţei”, pornind de la Evanghelia ce s-a citit, a înmulţirii pâinii. Este o bucurie să-l asculţi pe Mitropolitul Andrei care, prin cuvinte frumos mesteşugite şi rostite, ne transmite multiple daruri duhovniceşti. A încheiat cuvântul cu o poezie intitulată „Cântecul potirului” de Nichifor Crainic: „Când holda tăiată de seceri fu gata/ Bunicul şi tata/ Lăsară o chită de spice în picioare/ Legând-o cucernic cu fir de cicoare/ Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos/ Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos/ Când pâinea-n cuptor semăna cu arama/ Bunica şi mama/ Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii/ Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii/ Ca pâinea dând  abur cu dulce miros/ Părea că e barba lui Domnul Cristos./ Şi, iată potirul la gură te-aduce/ Iisuse Cristoase cu jertfa pe cruce/ Hrăneşte-te mamă de sfânt Dumnezeu/ Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine/ Eşti totul în toate şi toate prin tine/ Tu pâinea de-a pururea neamului  meu/. Din coarda de viţă ce-nfăşură crama/ Bunica şi mama/ Mi-au rupt un ciorchine spunându-mi povestea/ Copile, grăiră, broboanele acestea/ Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos/ La casnele Domnului nostru Cristos”.

Parohia Cociu ia fiinţă o dată cu înfiinţarea satului. În documentele generalului Bukov, în jurul anului 1760, se precizează că în sat erau trei preoţi neuniţi, la 74 familii neunite şi doi preoţi uniţi la 10 familii unite, neuniţii, adică ortodocşii, aveau şi o biserică. De-a lungul anilor, în arhiva bisericii sunt menţionaţi cei care au slujit aici, printre care Ioan Mureşan, prin anul 1800, urmat de fiul său, Teodor Mureşan. Între anii 1842-1899, Parohia este condusă de preotul Vasile Mureşan, fiul preotului Teodor, care în anul 1843 ridică o biserică de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Mai este amintit preotul Ioan Mititean, iar după 1915 ajunge preot Iuliu Sonea. Acesta este ales membru al Marelui Sfat Naţional Român de la 1 Decembrie 1918, apoi, în perioada interbelică, este senator al României. În perioada slujirii acestuia, biserica este târnosită de episcopul Iuliu Hossu. Prin 1941 este înlăturat din sat de regimul hortist şi în acelaşi an este numit preot Avram Teodor, care face diferite reparaţii la biserica parohială. În 1948 este edificată actuala casă parohială. La pensionarea acestuia, în 1976, este numit preot paroh Vasile Rus, licenţiat al ITU Sibiu. Aşadar, de mai bine de 40 de ani, preotul Vasile Rus slujeşte aici, rămânân statornic locului, credincioşilor.  S-a îngrijit în permanenţă, ca şi păstorul cel bun, de turma cea cuvântătoare, peste 800 de suflete. Biserica este ca o bijuterie frumos împodobită. De-a lungul anilor, sub oblăduirea părintelui Vasile. Care munceşte şi se roagă,  s-au efectuat lucrări importante, la acoperiş, exteriorul bisericii, s-a curăţit pictura, lucrări la altar, la casa parohială etc. Pentru buna chivernisire a treburilor bisericeşti, pentru vrednicia de care dă dovadă, părintelui Vasile Rus i-a fost acordată, de către Mitropolitul Andrei, cea mai înaltă distincţie a eparhiei, Crucea Transilvană.

În curtea bisericii, cu sprijinul enoriaşilor, a administraţiei comunale şi a preotului Vasile Rus, a fost ridicat, în anul 2000, un impunător monument: „În memoria eroilor şi veteranilor din cele două războaie mondiale”. Au căzut pentru patrie, în primul război mondial, 14 săteni, în cel de-al doilea 19, de asemenea, sunt încrustate numele a 34 de veterani de război. De asemenea, tot pe monumentul ridicat în faţa bisericii este menţionat numele dr. Vlaşin Alexandrina, medic, împuşcată în stradă, în Bucureşti, în vremea Revoluţiei din 1989.

Mitropolitul Clujului a acordat diplomă de aleasă cinstire Consiliului Parohial – prim-epitrop Câmpean Gavrilă Tiberiu şi Comitetului de Femei – preşedintă Mureşan Firuţa.

Alături de comunitatea din Cociu şi de primarul Ioan Bob au fost preşedintele Consiliului Judeţean – Emil Radu Moldovan, ministrul Apelor şi Pădurilor – Ioan Deneş, prefectul Ovidiu Frenţ, vicepreşedintele Consiliului Judeţean – Ioan Ţintean, senatorul Ioan Simionca, secretarul de stat Sorin Roşu Mareş, directorul ANIF Bistriţa-Năsăud, Constantin Braşoveanu.