25 noiembrie - „Ziua Internaţionala pentru Eliminarea Violenţei Împotriva Femeilor”

Egalitatea de sanse se refera la „absenta barierelor in ceea ce priveste participarea economica, politica si sociala si tratamentul egal pentru toti cetatenii indiferent de rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, varsta, dizabilitate, boala cronica netransmisibila, infectie cu HIV/SIDA sau alte criterii”.

Egalitatea de sanse intre femei si barbati se refera la „luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si feminin si tratamentul egal al acestora”.

Egalitatea de gen se refera la „acceptarea si valorizarea egala a diferentelor dintre femei si barbati, participarea egala si impartirea egala a responsabilitatilor atat in spatiul public, cat si in viatat privata, precum accesul si distribuirea egala a resurselor intre femei si barbati”.

Exista glume pe aceasta tema si exista date statistice care ne sterg zambetele. Conform Indexului Egalitatii de Gen, Romania se afla in anul 2014 pe ultimul loc din Uniunea Europeana in ceea ce priveste egalitatea intre femei si barbati. Aproape un sfert din femeile din România traiesc sub pragul de risc al saraciei; peste 43% dintre femeile cu varste intre 16 si 64 de ani sunt inactive (comparativ cu doar 27% dintre barbati); in continuare femeile sunt principalele responsabile de muncile de acasa; femeile castiga cu 11% mai putin decat barbatii, desi majoritatea au studii superioare; in Romania femeile inregistreaza cele mai mici procente pentru functiile de parlamentari, primari, membri ai consiliilor judetene si nicio femeie presedinte de consiliu judetean…

Egalitatea de sanse si egalitatea de gen sunt principii fundamentale pentru dezvoltarea unei societati echitabile, care pretuieste diversitatea si incluziunea si care promoveaza respectul intre indivizi. Pentru a atinge egalitatea de sanse este necesara depasirea obstacolelor create istoric si transformarea culturii organizationale.

Violenta in familie reprezinta “orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia celor de autoaparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza prejudicii ori suferinte fizice, psihice, emotionale, sexuale, inclusiv amenintarea cu astfel de acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate”. Constituie, de asemenea, “impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale”. Violenţa în familie cuprinde violenţa domestică (care apare între parteneri, soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude.

Violenţa împotriva femeilor reprezinta manifestarea unei relaţii bazate pe forţă, care are drept consecinţă dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi şi împiedicarea dezvoltării pe deplin a acestora. Condiţiile care favorizează apariţia actelor de violenţă sunt: disfuncţiile şi carenţe educative in mediul familial; deficienţele mediului educaţional; educaţia sexuală lacunară; carenţele socio-economice; deficienţele mediului instituţional; creşterea gradului de permisivitate socială; cresterea incidenţei tulburărilor psihice.

In lume, cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată să aibă relatii sexuale sau abuzată pe durata vieţii; o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani; aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă, (Organizaţia Mondială a Sănătăţii).

În România, una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă (Studiului Sănătăţii Reproducerii 2004); 43,5% dintre români declara ca au auzit printre cunoştinţe sau în zona în care locuiesc de situaţii de violenţă în familie (doar in prima jumatate a anului 2013); in perioada 2004-2012, peste 940 de persoane si-au pierdut viata din cauza conflictelor in familie; in anul 2012 au fost peste 86 000 de solicitari de interventie pentru cazuri de agresiuni in familie la serviciul 112; in anul 2013 au foast inregistrate aproape 23.100 cazuri de violenta domestica in tara. Potrivit Poliţiei Române, in anul 2014 la nivel naţional, au fost sesizate 28.204 infracţiuni de violenţă, cu un numărul total al victimelor de 28.796, din care 84,67% au fost femei. In majoritatea cazurilor, a fost vorba despre infracţiuni privind violenţa în familie (soţ/soţie, concubin/concubină, părinte/tutore, fiu/fiică, sau alte grade de rudenie), respectiv 28.362 de persoane agresoare, dintre care 24.202 (85,33%) bărbaţi, 3.979 (14,03%) femei şi 181 (0,64%) minori, în momentul comiterii faptelor penale.

In acest context, Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei în Familie pentru perioada 2013 – 2018 stabileste măsuri menite să contribuie la diminuarea actelor de violenţă în familie, să atenueze sentimentul de insecuritate al victimei precum şi să reducă riscul recidivei şi facilitarea reintegrării sociale a persoanelor care au comis infracţiuni de violenţă în familie. Acţiunile prioritare sunt: Ratificarea Convenţiei de la Istanbul şi armonizarea legislaţiei din România cu prevederile convenţiei pentru a asigura prevenire, protecţie şi servicii specializate pentru toate formele de violenţă împotriva femeilor, inclusiv a violenţei sexuale asupra femeilor; Înfiinţarea unor centre de criză pentru situaţii de viol, care să funcţioneze ca servicii integrate (asistenţă medicală, psihologică şi de recoltarea probelor medico-legale, de informare şi consiliere juridică într-o singură unitate, care să funcţioneze la nivelul spitalelor); Introducerea unor măsuri de protecţie, precum ordinul de protecţie sau de restricţie pentru toate formele de violenţă împotriva femeilor (inclusiv pentru cazuri de violenţă sexuală);  Furnizarea de servicii de asistenţă făra a fi condiţionate de depunerea unei plângeri penale (conform Directivei 2012/29/UE privind victimele unor infracţiuni); Introducerea de protocoale de lucru pentru cazurile de violenţă sexuală în cadrul instituţiilor care interacţionează cu victimele (ex. poliţie) care să prevadă în mod expres evitarea atitudinilor şi acţiunilor care conduc la victimizare secundară (ex. blamarea victimei, expunerea victimei la noi contacte cu agresorul etc.); Formarea adecvată a specialiştilor care interacţionează cu victimele (a organelor de ancheta penală, a medicilor ori asistentilor sociali); Acţiuni de prevenire care să vizeze inclusiv băieţii şi bărbaţii, integrate în educaţia de masă (campanii de constientizare şi de educaţie în şcoli privind violenta sexuală – forme de manifestare, grupuri vulnerabile, educaţie pentru relaţii bazate pe egalitate şi consimţământ); Măsuri de prevenire secundară şi terţiară a violentei sexuale – inclusiv măsuri speciale pentru a împiedica infractorii sexuali de a recidiva.

Sunt obiective concrete, care pot fi atinse in timp prin implicarea institutiilor is organizatiilor responsabile. Dar, sansele de succes tin de constientizarea si educarea opiniei publice, de atitudinea pe care o are fiecare dintre noi. Asadar, 25 noiembrie este doar o zi in care putem face mai mult impreuna pentru a descuraja violenţa impotriva femeilor: „Recunoasteti! Evitati! Descurajati! Indrumati!”.

Dr. Corina Ernst

Proiectul „Avatar Nonviolenţă”,  sprijinit financiar de  Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud