Absolvenţii Şcolii Medii nr. 2 Năsăud s-au reîntâlnit după 50 de ani

În ziua de 12 iunie a.c., în jurul unei ore matinale, trecătorii neavizaţi au putut zări un grup destul de numeros de oameni, acum ajunşi la vârsta senectuţii, adunaţi în faţa Şcolii Generale de pe bulevardul Grănicerilor Năsăud, unde funcţiona odinioară Şcoala Medie Mixtă nr. 2 din această localitate cu mare tradiţie în învăţământul românesc şi care a dat de-a lungul timpului nenumărate promoţii de absolvenţi. Ei au fost în urmă cu cinci decenii elevi ai claselor XI-a A şi B, urmând să încheie anul şcolar 1959-60 şi să obţină mult râvnita diplomă de absolvent ce avea să le confere toate drepturile înscrise în regulamentele şcolare. Sunt chipuri de oameni maturi, de ingineri, profesori, medici sau alte ocupaţii pentru care s-au pregătit de pe atunci şi pe care le-au dus la îndeplinire cu responsabilitate şi trudă. Le-a trebuit ceva timp să se dumirească cine se ascunde sub cutare sau cutare înfăţişare, cutării sau cutării chip, să-şi dea seama cum timpul a sculptat nu numai în personalitatea fiecăruia ci şi în fizionomiile adolescentine de odinioară. Numai profesorul diriginte Ieremia Burcezan a rămas cu acelaşi chip drept şi mândru, numai pe el timpul nu l-a marcat în măsura în care să nu-l facă de nerecunoscut, la cei 82 de ani ai săi. Numai Domnia Sa ne-a răspuns prezent la această întâlnire de suflet, numai el, restul profesorilor noştri dragi fiind decedaţi sau bolnavi.

Iată-l pe inginerul emerit Liviu Hordouan, înalt ca un brad, fost inginer la Sanex Cluj-Napoca, cu care mă întâlneam adesea prin marele oraş al studenţiei noastre, depănând amintiri sau convorbind duios despre „ce a fost odată”, pe Gheorghe Moraru, din Chiraleş de loc, şi el inginer, electronist, de la care am învăţat ce este aceea o diodă, pe Gicu Vâju, inginer silvic, Emilia Ţărmure, Banyai Sofroni Doina, Stela Munteanu, Ştefan Ţimbulea, Lucreţia Scridon, Maria Popa, Angela Maian-Simu, cu toate profesoarele, Sever Zagrai, Fruncea Vasile, Moldovan Mărioara, Zerfas Maria, Pop A. Doina, Balog Ana Dărămuş, Palagica Scuturici, Rusu Rafila Măierean, Nastasia Neamţu, Mureşan Leuştean Ana, şi mulţi alţi colegi cu care am împărţit viaţa de elev într-un oraş renumit pentru performanţele sale pedagogice.

Festivitatea a decurs în felul următor: După întâlnirea din faţa şcolii amintite, grupul a pornit spre Biserica Ortodoxă din apropierea Primăriei oraşului, unde a avut loc o slujbă bisericească comemorativă închinată celor decedaţi, celor trecuţi în lumea umbrelor. Cu regret şi pioşenie creştină au fost pomeniţi foştii colegi Spaller Henrik, Pop Traian, Fetinca Vasile, Rusu Teodor, Tanco Cireşica, Biriş Simina, Năsăudean Varvara, Moldovan Teodor, Lupu Gheorghe, Ţegean Ana, care acum nu mai sunt printre noi. Au fost rostite şi numele profesorilor decedaţi: Vasile Dulubei, Chitu Grigore, Sonea Vicenţiu, Maria Sohorca. De asemenea, din motive de boală Contra Livia şi Măierean Iuliana nu au putut onora cu prezenţa întâlnirea de cincizeci de ani a promoţiei 1959-60, precum şi doamna prof. Margareta Rusu. După scurta slujbă de pomenire, alaiul s-a îndreptat spre locul de întâlnire iniţial unde, în sala mare a Clubului şcolii, s-a petrecut festivitatea propriu-zisă de aducere aminte şi evocare a celor patru ani petrecuţi împreună ca elevi şi a celor cinci decenii trecute de la absolvire.

Aşa cum arăta şi Tofeni Dumitru, organizatorul şi iniţiatorul întâlnirii, astăzi fiecare din cei aproximativ treizeci de foşti colegi de bancă s-au realizat în viaţă, îmbrăţişând profesii diferite, devenind soţi, taţi şi bunici ai unor frumoase familii. Domnul diriginte al clasei a XI-a B, aproape singurul rămas în viaţă, în vârstă de 82 ani, a evocat clipele petrecute la catedră şi munca educativă depusă pentru instruirea noastră. Strigarea catalogului a permis tuturor celor prezenţi să-şi comunice date personale despre ei şi familiile lor, despre localitatea în care trăiesc, să facă promisiuni de reîntâlnire tot mai dese de acum înainte. Emoţionante au fost clipele în care colegul Gavril Moldovan a citit în faţa asistenţei un laudatio adus profesorului diriginte Ieremia Burcezan, practic un articol apărut cu ani n urmă în ziarul „Răsunetul”, precum şi un material intitulat ”Fotografii de elev”, în care a evocat scene din viaţa de elev, aşa cum s-au păstrat ele în mintea fiecăruia, scene emoţionante răsărite din spuza vremii şi retrăite la dimensiuni de sentimente acute. Banchetul ce a urmat a pus capăt unei reuniuni colegiale din care s-au desprins multe învăţăminte şi pe care cei prezenţi vor s-o repete în viitor anual.

G.M.