Absolvenţii Şcolii Medii nr.2 Năsăud, promoţia 1963-1964, au aniversat 51 de ani de la absolvire

Sâmbătă la Năsăud, absolvenţii Şcolii Medii nr.2 Năsăud, secţia reală, promoţia 1963-1964, au sărbătorit trecerea a 51 de ani de la absolvire. A fost o vreme cu potop de ploaie, uşor rece, însă cine a vrut să vină a venit, cum a fost, de pildă, doamna Vera Mihali care a venit din Cluj, cu trenul, deşi avea probleme cu un picior la care avusese operaţie, la întoarcere, în gară, au ajutat-o doi bărbaţi, singuri pe tot peronul, să urce în vagon. Este o tradiţie ca în fiecare an, în prima sâmbătă din septembrie, foştii colegi de liceu să se întâlnească. Zâmbete, melancolie, amintiri. Timpul acesta nu iartă, însă, în acelaşi timp, înnobilează, aşa cum o face vinul cel vechi. Unii au venit pentru bucuria revederii, alţii s-au speriat de ploaie şi au stat acasă, cei care au venit, 27 la număr, împreună cu colegul de viaţă, s-au simţit bine împreună în clasa de altădată, am văzut prin genele unor doamne un regret al depărtărilor, a fost un recital al sărutărilor, mai ales la sfârşit. Unde sunt vremurile de altădată?

Evenimentul a început cu parastasul pentru cei care nu mai sunt printre noi. Părintele Ovidiu Sesărman a oficiat slujba şi în predica sa, l-am văzut uşor impresionat, a felicitat participanţii pentru buna lor tradiţie a reîntoarcerii în timp şi pentru rugăciunile pentru cei plecaţi dincolo. Lumânările aprinse pentru ei înseamnă mâna noastră întinsă spre cer, nu i-am uitat şi nici nu avem cum să-i uităm.

În continuare s-a mers la un restaurant unde s-a deschis poarta amintirilor. Clasa aceasta a fost o clasă de elită aici la Năsăud, toţi absolvenţii au ajuns oameni bine formaţi, cu studii superioare, în special profesori de matematică, printre care şi soţia mea Mari. Au ajuns oameni aşezaţi în gospodăriile lor, în familiile lor, în general oameni cu caractere tari, cu educaţie creştină transmisă de-acum copiilor şi nepoţilor dumnealor. Afară turna cu găleata, în sală căldura revederii era firească, ce-aţi mai făcut, ce vă fac copiii şi nepoţii, viaţa curge implacabilă, aşa cum curg şiroaiele de apă pe străzile Năsăudului. Au fost felicitaţi organizatorii, doamna Anuţa Vaida care a venit însoţită de soţul, domnul Vişu, uşor melancolic, domnul Ioan Seni, preşedintele ASTRA Năsăud, care a împărţit ceva cărţi, domnul Puiu Cleja de la nr.1, de unde au mai venit încă patru colegi, prof. univ. Ieronim Marţian venit de la Cluj. În grupul organizatorilor era şi părintele Dumitru Tomi, acum, ne zâmbeşte din altă sfeă, unde nu există suspin.

Aici un suav suspin este, cel al despărţirii. Plecăm fiecare în lumea noastră, la casa noastră, la familia noastră. Aducem în sufletele noastre încă o fină petală a amintirii, „unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot?”