Alexandru Dărăban: Izvor de apă vie - Învierea lui Hristos

Am intrat în săptămâna frământărilor sufletești.
Fariseii negociază între ei uneltirile.
Deja se aude zornăitul arginților lui Iuda vânzătorul
Va urma porunca uciderii nelegiuite a lui Pilat, spălându-și mâinile cu fățărnicia sa.
Ostașii își urmează sorocul, cel al săvârșirii morții Tale pe Cruce.
Toți aceștia, împilătorii, clevetitorii, prigonitorii și alții asemenea, și-au pregătit așternutul pierzaniei lor.
Vlăstare hâde ale necredinței lor: cârtitorii, nerăbdătorii, sărăntocii de suflet, leprele și orbiții veacului, vor striga să-l elibereze pe Baraba. Pregătind norii amenințători ce aveau ca să vie peste lume.
Vremuri de restriște trăim, cu oameni neputincioși și fără de ajutor. Obrajii lor le sunt pline de lacrimile ce curg șuvoi, petrecându-și către drumul veșniciei pe cei dragi.
Trăim vremurile fanatismului religios în rândurile unui popor care se declară creștin ortodox. Satana le-a insuflat înfierbântare și semeție, fac loc lăudăroșeniei, aplică învățătura bunului plac, concep un sistem nou, lipsit de blândețea evanghelică, de Biserica cea adevărată a lui Hristos. Sunt plini de sminteli grozave, pântecele lor, aurul și argintul, slava pământească, toate acestea sunt dumnezeul lor. Sunt orbi punând preț pe așa numitele „fapte bune” ale firii lor căzute care le săvârșesc. Sunt prinși în cursele propriei lor filosofii și teologii mincinoase, devenind ei „judecători”.
Ne vom așeza sub sfințita umbră a lemnului Crucii lui Hristos. Vom începe a gânguri cântecele, apoi transformându-se în cântece de laudă. De sub umbra Crucii Sfinte țâșnește acel izvor de apă vie: învierea lui Hristos.
Învățătura lui Hristos, care nu cunoaște înfrângerea, El însuși fiind biruință și el este printre noi ca însăși viață veșnică.