Alexandru Gavrilaş, manager Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud: Suntem în topul celor mai vizibile instituţii din judeţ

         Rep: - Suntem la început de Mărţişor şi sper că purtaţi cu toţii aceste însemne în dreptul inimii – roşu şi alb – roşu fiind considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii, împletind lupta dintre bine şi rău, un ghiocel al devenirii noastre. Să ne închipuim că roşul înseamnă iubirea, iar albul divinitatea, culoarea roşie fiind dată de foc, sânge şi soare, este atribuită vieţii. În această perioadă sărbătorim şi femeia. Culoarea albă, conferită şi de albul norilor, este specifică înţelepciunii bărbatului. Se spune că, în trecut, erau toarse două fire în caierul vieţii, unul alb şi unul negru, însemnând lumina şi întunericul, această luptă între viaţă şi moarte, dintre iarna care-şi arată ultimele zvâcniri şi primăvară. Ce ne puteţi spune despre târgul de la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, un târg dedicat Mărţişoarelor ?

         Alexandru Gavrilaş: - Facem acest târg de câţiva ani de zile. Sigur că anul 2020 a fost şi pentru noi un an dificil, în care lucrurile nu au stat în realitatea cu care eram obişnuiţi, cu care am încercat să-i obişnuim pe toţi cei care ne-au trecut pragul. Sperăm ca în 2021, începând cu sărbătoarea Dragobetelui, cu sărbătoarea de Mărţişor, să continuăm cu câteva evenimente importante, să intrăm cumva într-o linie a normalului. Sigur, nu putem intra în normalitatea anului 2019 pentru că este cam mult ceea ce aş cere de la Dumnezeu la această oră, dar sperăm ca din a doua jumătate a anului să ne apropiem mai mult de ceea ce era o viaţă obişnuită, dar în condiţiile limitării şi respectării normelor de securitate şi sănătate impuse. Sigur că viaţa şi activitatea la muzeu va continua în această formă. Pentru că tot vorbea de râuri, mâine este Ziua Mondială a Vieţii Sălbatice, ocazie cu care am postat pe site-ul muzeului o lecţie online, cu câţiva copii de la grădiniţă, tocmai pentru a încerca să aducem în conştiinţa noastră, a tuturor, importanţa acestor lucruri – sărbătorile de primăvară, sărbătorile muncilor agricole – când animalele intră sub brazda plugului, iar puii de iepuri şi alte animăluţe sălbatice ajung pradă mecanizării. Poate că, cel puţin o dată pe an, vom conştientiza aceste lucruri, să ne gândim şi la alţii, nu numai la noi, pentru că Dumnezeu a lăsat ca toţi să fim sub acest soare.

         Rep.: - Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud are spaţii generoase, atât la Bistriţa (o curte generoasă, care a fost reabilitată) , dar şi la celelalte instituţii din judeţ, la Muzeul Grăniceresc din Năsăud. Zilele acestea am constatat că la Complexul Muzeal au fost activităţi culturale – chiar foarte multe în această perioadă de pandemie – pentru că aţi dispus de aceste spaţii, dar aţi avut şi ideile, spre deosebire de alte instituţii unde pur şi simplu s-a pus lacătul pentru că nu mai avut ce face, ca de exemplu sălile de spectacole. Totuşi, 2020 a fost un an cu proiecte.

         Alexandru Gavrilaş: - Da, este adevărat. Problema este diferenţa dintre noi şi sălile de spectacole, pentru că nu este în atributul nostru să facem spectacole. Activităţile de acest gen efectuate în curtea Muzeului în anii care au trecut au fost organizate datorită faptului că ne doream ca oamenii să vină în incinta Muzeului, să ne cunoască, să ne înţeleagă, să aprecieze lucrurile care sunt acolo. Până la urmă, aşa cum aţi spus, curtea este frumoasă, dar este păcat să nu fie populată, să stea degeaba, pentru că ea aparţine bistriţenilor, în primul rând, este o curte urbană, organizată. A fost reabilitată în specificul organizării de evenimente, e împărţită în trei spaţii – cel din faţă pentru organizarea de evenimente, cel de la mijloc este pentru plimbare, promenadă, împreună cu casele tradiţionale, iar cel din spate este pentru târguri de meşteşugari. Acolo organizam târgurile sâmbra oilor, dar şi alte activităţi dedicate minorităţilor sau târguri ocazionate de sărbători. Sigur că, anul trecut nu le-am organizat pentru că a fost imposibil. Sperăm ca în acest an să se întâmple proiecte importante. În general, cele 15 locaţii ale Complexului Muzeal sunt aranjate în limitele în care au existat posibilităţi. Deşi în anul 2020 activităţile culturale au fost mai puţine ne-am ocupat mai mult de reabilitări, astfel că am schimbat învelitorile la case, al bisericuţă, la Muzeul Grăniceresc Năsăudean, am făcut un proiect pentru a transforma Casa Săsească de la Livezile într-un muzeu de importanţă naţională, spun eu. Aşteptăm să se deschidă sesiunea de proiecte europene ca să depunem proiectul. Legea muzeelor spune că ne ocupăm de cercetare, de selectare, de colectare a acestor bunuri patrimoniale, de conservare şi de cercetarea lor.  Acestea sunt obligaţiile noastre. Sigur că, cercetarea nu poate fi fructificată decât prin publicare ştiinţifică. Ca toate instituţiile, am fost obligaţi ca de la acele serii de cercetări sau reviste pe care le scoteam să trecem totul în online.  Colegii mei care sunt muzeografi, doctori sau cercetători au avut la rândul lor această obligaţie de a „vira”, ca să spun aşa, cercetarea pe care o aveau la un moment, tematica într-o anumită formă, de a trece în online, odată cu toate instituţiile până la urmă. N-am făcut decât să ne adaptăm cât de repede am putut sau ne-au permis condiţiile tehnice, să virăm în acest spaţiu public unde, sigur că, intri în concurenţă cu tot. Este una să ai o activitate în curtea muzeului unde eşti singur în propria ta bătătură, ca să spun aşa, şi una să intri de la ora cinci ca ştire în online cu mii sau milioane de alte activităţi  - de la tot felul de întâmplări, circulaţie,  până la alte minuni. Şi atunci, dacă titlul nu este interesant, subiectul nu este interesant, se întâmplă ca pur şi simplu să fii ignorat. Am fost obligaţi să facem studii de piaţă, să facem cercetare  - care sunt orele potrivite, căror segmente de vârstă ne adresăm. Trebuia să avem un feedback. Acest lucru ne-a crescut uşor publicitatea, pentru anul 2020 suntem al cincilea unitate din judeţ ca vizibilitate. Dintr-un anumit punct de vedere nu a fost neapărat rău dar, sigur, nu asta ne dorim.  Noi ne dorim interacţiunea cu publicul pentru că aceste lucruri ne sunt specifice şi, până la urmă, relaţiile interumane sunt cele care civilizatoare şi făcătoare de minuni.  Altfel, este destul de impersonală o relaţie prin intermediul facebook-ului, ca să spun aşa.

         Rep.: - Experienţa dumneavoastră îşi spune cuvântul. Într-adevăr, dorim revenirea la normalitate. Pe Valea Someşului, copiii sunt co toţii la şcoală şi am văzut cât de bucuroşi erau în curte, în pauză, pentru că s-au putut întâlni. Sperăm să revenim la zâmbetul nostru din fiecare primăvară şi, încet-încet, măştile să dispară.  Spuneaţi că s-a făcut un top şi Complexul Muzeal este pe un loc vizibil, alături de alte instituţii importante, iar acest lucru nu poate fi decât o mândrie şi o bucurie.

         Alexandru Gavrilaş: - Da, este adevărat, nu poate fi decât un motiv de bucurie, o răsplată, până la urmă, poate firească, pentru că am muncit mult pentru a face toate aceste lucruri. Nu am muncit doar eu, a muncit tot colectivul Complexului Muzeal, fapt pentru ca îi felicit şi le mulţumesc pe această cale.  Îmi vine în minte vers, de muzică populară: „Spune Doamne să-nflorim încă odată cu copacii” – acesta este gândul meu legat de acest moment, inclusiv de ceea ce se întâmplă cu activitatea de la Complexul Muzeal. În urmă cu şapte ani, Complexul Muzeal avea o anumită stare, o anumită vizibilitate şi am încercat, pe parcursul acestui an, împreună cu toată echipa, să construim lucrurile care sunt aici şi care se văd. Sigur, pentru noi a fost un an dificil pentru că am ajuns undeva pe la 80.000 de vizitatori pe an şi, dintr-o dată, anul 2020 ne-a adus înapoi, la pragul anilor 2021-2013, în jur de 17-18.000 vizitatori care ne-au trecut pragul. Nu beneficiem de muzeu pavilionar, în aer liber, deşi a fost unul dintre proiectele de suflet a domnului ministru secretar de stat de la acea vreme, Alexandru Pugna, dar care încă nu s-a materializat. Există un proiect în acest sens, care poate continua într-o anumită formă. Vreau să felicit Clubul Lions pentru proiectul cu „Perii seculari”, care are cumva, într-o perspectivă mai îndepărtată o idee de acest gen şi, poate, chiar dacă nu a fost neapărat o iniţiativă a autorităţilor,  poate fi o iniţiativă privată şi aceste lucruri tot vor ajunge, poate, acolo. Sigur, noi am beneficiat de o curte frumoase, cu dotări, pe care Consiliul Judeţean ni le-a oferit la momentul respectiv sau pe care le aveam deja şi nu puteam decât să facem activităţile, în 2020, în măsura în care am fost lăsaţi. În perioada aprilie-iunie, Complexul Muzeal a fost închis aproape complet. La revenirea în activitate am încercat să facem în aşa fel încât să scăpăm de această sincopă pentru că s-a vehiculat peste tot în presă că sănătatea este importantă, să se taie banii de la cultură pentru sănătate. La această oră eu reprezint o instituţie de cultură şi sunt în asentimentul tuturor că aceasta este logica, trebuie să punem accent pe sănătate, doar că sănătatea despre care se discută este o sănătate fizică. Mai avem nevoie de o sănătate, cea a minţii, iar de sănătatea minţii se ocupă cultura. Aştept să ajungem cumva la acea bugetare din linia întâi a culturii, bugetare pe care anii trecuţi a avut-o sănătatea, să ne putem face datoria şi treaba. Până la urmă, este complicat să faci acţiuni fără o construcţie bugetară sau pe o situaţia suficient de fragilă, pentru că treceam de la un scenariu la altul, am avut o sumedenie de probleme. Am avut o tabără de restaurare cu două asociaţii, una de voluntariat din Europa, pentru salvarea patrimoniului, şi una din România, un proiect la care noi am colaborat doi ani de zile pentru a-l aduce aici şi cu două săptămâni înainte nu ştiam dacă intrăm pe scenariul roşu, rămânem pe galben, ce acte trebuie să cerem pentru că au venit studenţi doctoranzi din aproape toată lumea – Brazilia, China, Germania, Austria, Franţa – şi nu ştiam ce să le răspundem la email. Ei nu mai puteau aştepta, trebuia să-şi ia biletul şi să vină.  Ne-am asumat nişte lucruri, dar până la urmă au ieşit frumos. În acest an avem alte proiecte pe aceeaşi formă. Sper cumva să intrăm în normalitatea unor lucruri posibile, sigur, cu respectare, cu distanţare, cu toate lucrurile care vor trebui respectate, pentru că, după părerea mea, nu vom intra în normalitate decât mult mai încolo, dar mă aştept ca după a doua jumătate a anului să revenim cumva la un curs firesc, cu mai mulţi oameni, cu posibilitatea de a ne vedea mai des, mai aproape. Sperăm să avem şi un buget cât de repede, pentru că e important şi acest lucru. Sigur că, dacă ne gândim la ce se aude – ba că e pandemie, ba că e un buget mai mic, ba ne taie banii, ba nu ne dau – nu ştiu ce o să fie. Din păcate, se pare că acum cultura a ajuns în aceeaşi marea felie cu asistenţa socială, unde iar nu văd care este rostul şi toată logica. Eu sper să fie bine, pentru că sunt optimist şi lucrurile aşa ar trebuie să fie, în această formă, altfel nu văd cum. Cam asta cred eu în luna martie, înainte de buget.

         Rep.: - Nu ştiu ce va fi, unii dintre noi ne vaccinăm, alţii sunt reticenţi. Vom vedea ce va fi şi cum va fi. Spunea Mihai Eminescu în discursurile lui şi în articolele de presă cât de importantă este „hrănirea creierului”, că trebuie să-i dăm creierului şi cultură pentru că altfel suntem un popor fără identitate. Trebuie să fim una cu natura, cu tot ce ne înconjoară, pentru că aşa am fost întotdeauna cu vremurile şi, în funcţie de vremuri, ţăranului nostru nu-i trebuia horoscop pentru că ştia după vreme ce se va întâmpla.

         Alexandru Gavrilaş: – Da, după vreme şi reumatism sau „romantism”.

         În aceste zile vă aşteptăm la muzeu, pentru că ştiu că sunteţi un împătimit al costumului popular, pentru că pregătim (mâine vom face ultimele retuşuri şi vom pune etichetele) o expoziţie dedicată doamnelor, legată de podoabe, podoabele femeilor din judeţul Bistriţa-Năsăud. Eu cred că este o expoziţie care merită urmărită în aceste zile, în sala de expoziţii temporare a secţiei de Etnografie.

         Rep.: - Mi-a plăcut foarte mult şi acea expoziţie cu acele cojoace frumoase, o colecţie unică a muzeului.

         Alexandru Gavrilaş: - Da, acea expoziţie a avut nişte etape. La început a fost expoziţia, pe urmă am făcut un catalog,  am făcut o cercetare, pe urmă anul trecut am făcut o restaurare şi conservare a multora dintre ele. Dacă Dumnezeu ne dă sănătate, bani şi un pic de noroc, urmează să reedităm catalogul respectiv, completându-l , la această oră, cu alte cojoace din colecţie. Anul trecut nu am făcut niciun catalog din cauza faptului că nu am avut activităţi de acest gen.

         Un proiect de suflet al muzeului va fi din nou o tabără de cercetare. Dacă anul trecut a fost una de cojoace, împreună cu partenerii noştri, Asociaţia Salvarea Patrimoniului, în acest an avem o tabără de salvare a unor ape sărate, a unor ape uitate. Este un proiect de cercetare a domnului doctor Chintăuan, fostul director al muzeului, care a făcut o lucrare elaborată pe această temă, publicată de Complexul Muzeal. Ideea a fost – de ce să facem acest lucru doar la nivel teoretic. Am vrut să facem mai mult de atât, să ne implicăm în viaţa comunităţii, ca cele zece fântâni pe care am decis să le facem la nivelul judeţului. Deja am obţinut o sumă consistentă din partea partenerilor noştri pentru a face proiectul. Dacă Dumnezeu ţine cu noi şi nu vine un alt cod roşu şi rămânem cel puţin la această normalitate firavă în care suntem acum, vom face această poveste la nivelul judeţului. Vom reabilita, vom construi de la zero, vom puncta pe hartă zece fântâni cu poveştile lor, cu culegerile din zonă  legate de poveştile lor, chiar anecdotice, de locul respectiv. Este important să dai o anumită aură, o anumită poveste unei fântâni. Ştiţi că este proverbul românesc – pentru că tot discutăm despre tradiţie – că în viaţă trebuie să sădeşti un pom şi să faci măcar o fântână. Cred că muzeul, la această oră, a sădit destul de mulţi copaci ai înţelepciunii care au fructificat destul de multe cărţi. Sigur, am sădit şi copaci în curte, care fac doar umbră, copaci fizici. La această oră trecem la următorul nivel, la fântâni. Mai avem câteva gânduri frumoase, dar ele vor fi dezvăluite doar în timp, să menţii cumva atenţia trează.

         Rep.: - Să aduci pe tot parcursul anului câte o surpriză. Complexul Muzeal a fost una dintre instituţiile cele mai vizibile, iar din punct de vedere cultura a fost cea mai vizibilă în această perioadă. Deja au avut şi celelalte unităţi de cultură manifestări - am fost la Biblioteca Judeţeană, dar şi la Centrul Judeţean pentru Cultură, la Casa Argintarului. Încet-încet, iată, încercăm să revenim la cultură. Nu putem lăsa cultura undeva în spate şi nu o putem compara nici cu un drum, nici cu sănătatea, pentru că, până la urmă, vorbim de o sănătate mintală pe care trebuie să o întreţinem prin cultură. Cultura a avut locul ei de-a lungul timpului.

         Îmi place ideea de a „îmbrăca” fiecare fântână, care sunt dătătoare de apă a vieţii, ca să spunem aşa. Îmi amintesc că am fost în Grecia şi atât de frumos se vorbea despre faptul că mergem la „Cada lui Zeus”, care era de fapt o baltă mică care era îmbrăcată într-o poveste frumoasă. Ei ştiu să-şi vândă poveştile foarte frumos.

         Alexandru Gavrilaş: - Corect, trebuie să învăţăm de la toţi ceilalţi pentru că fac acest marketing cultural de multă vreme şi este o reţetă de succes şi nu văd de ce nu poate fi urmată.

         Rep.: - Deja s-a început şi la noi, iată, cu o „Poartă a Transilvaniei” şi o felicit pe Mihaela pentru acel calendar care este actualizat în fiecare lună.

         Alexandru Gavrilaş: - Da, este adevărat, într-un fel este ca fosta agendă culturală a judeţului dintr-un anumit punct de vedere care s-a încercat realizat acum câţiva ani. A fost un proiect care s-a derulat pe o perioadă de un an de zile, dar „Poarta Transilvaniei” la acest capitol este mult mai interactivă, evenimentele pot fi modificate, chiar şi în timpul zilei sau pot fi planificate pentru luna care vine. Şi noi vom avea scrise activităţile. Este un gest frumos, este un gând frumos care trebuie să aibă vizibilitate pentru că, până la urmă, toţi cei care ne trec pragul vor încerca să acceseze pe aceste gadget-uri moderne (telefoane, tablete), indiferent cu ce vor veni la Bistriţa, cu trenul, autobuzul sau cu maşina, date despre judeţ. Trebuie să sară în ochi nişte informaţii pe care „Poarta Transilvaniei” le oferă – trasee turistice, posibilităţi de cazare, posibilităţi de recreere, de petrecere a timpului liber, tururi, posibilităţi de a face trasee pe diferite secţiuni. Este extrem de important. Sigur că, la un moment dat, „Drumul Vinului”, „Via Transilvanica”, toate vor ajunge undeva acolo, în aceste poveşti care sunt fireşti şi ne vor duce, cu siguranţă,  la o creştere a calităţii vieţii, pentru că avem ce arăta turiştilor, important e să ajungem la ei cu informaţia, „Poarta Transilvaniei” este o cale, nu ar trebui să fie singura, dar este una dintre ele. Sigur, presa, radioul sunt alte căi. Deci, prin toate aceste mijloace va trebui să atragem turişti, dar nu este suficient să-i atragem, trebuie să-i ţinem cât mai mult aici pentru ca de serviciile conexe pe care le putem oferi să beneficieze şi populaţia locală, prin diverse oferte de servicii. Acest lucru ar conta foarte mult. Toate acestea trebuie să vină la pachet cu oferte culturale, pentru că este important şi atunci, cu siguranţă, repet, această calitate a vieţii a cetăţenilor judeţului Bistriţa-Năsăud va creşte.

         Rep.: - Proiectul a fost lansat în curtea Complexului Muzeal cu actorul Adrian Titieni, a fost foarte frumoasă lansarea.

         Dacă un copil trece prin faţa muzeului din Bistriţa şi vă întreabă ce poate găsi el în muzeu ce răspuns primeşte? Ce poate descoperi un copil în muzeul nostru?

         Alexandru Gavrilaş: - Aş vrea să descopere familia, trecutul, să descopere rădăcinile, pentru că, până la urmă, acolo sunt rădăcinile şi asta este menirea instituţiei, să păstreze şi să conserve patrimoniul şi sperăm că noi facem acest lucru cu succes. Sigur, muzeul are tendinţa de a ajunge pe o altă treaptă. Cele 15 locaţii pe care le avem în tot judeţul cumva ne permite să ne gândim că, la un moment dat, într-un viitor destul de apropiat, vom tinde să accesăm acest statut de muzeu de importanţă naţională, să trecem de la etapa de muzeu de importanţă judeţeană la unul mai important, de importanţă naţională. Ne dorim acest lucru şi, ca o provocare, la această oră lucrăm, împreună cu nişte parteneri, la o aplicaţie gratuită care se va accesa de pe telefon care, odată instalată, în momentul în care vei trece prin faţa clădirii noastre se va aprinde un beculeţ şi te va anunţa că în partea dreaptă se află muzeul şi merită să vezi următoarele lucruri. Sperăm ca până la sfârşitul anului să putem face la câteva dintre muzee acest lucru, urmând ca, în funcţie de buget, dar şi de alte lucruri, să-l extindem peste tot.

         Rep.: - Cum stăm cu Biserica de la Jelna?

         Alexandru Gavrilaş: - Se lucrează în continuare la Biserica de la Jelna. Anul trecut a fost într-un proiect de conservare. Am primit, în continuare, de la partenerii noştri din Ungaria cei aproximativ 15.000 euro şi s-au făcut câteva lucrări de consolidare a zidăriei şi a fundaţiei respective. La această oră, Biserica de la Jelna, Biserica de la Herina, castelul de la Posmuş, Biserica de la Vermeş, castelul de la Comlod intră, dintr-o strategia a Consiliului Judeţean într-un proiect mai mare de reabilitare  pe acel drum al vinului despre care vorbeam. Sperăm să se deschidă linia de finanţare care să ne permită accesarea de fonduri şi să trecem la pasul următor. La această oră, cu salvarea bisericii suntem în situaţie de urgenţă, astfel încât, la această oră nu mai intră ploaia, este ferită de intemperiile fizice, dar mult mai puţin de răutăţile oamenilor, pentru că încă nu am învăţat să îndrăgim şi să iubim, să preţuim lucrurile noastre, care ne definesc pe noi ca popor, cu atât mai mult cu cât nu ne aparţin neapărat nouă, ortodocşilor, de această dată. Deşi am încercat să punem lacăt la poarta bisericii, oamenii tot reuşesc să-l spargă şi să intre fără acceptul neapărat al beneficiarului dar, deocamdată, nu s-a întâmplat nimic care să pună în pericol situl. Noi vom continua să facem protecţie, există o limită, dar la un moment dat vom trece şi dincolo de ea, limită după care intervine învăţarea, preţuirea şi educaţia. Asta se întâmplă cu Biserica de la Jelna.

         Pentru Biserica de la Herina, în acest an, avem un program de igienizare, iar pe urmă vom avea o expoziţie de steaguri ale breslelor, astfel încât, pe perioada verii să fie „echipată” pentru vizitatori. Va fi o expoziţie frumoasă care merită vizitată.

         Rep.: - Au fost organizate acolo multe evenimente, expoziţii, inclusiv concursuri cu arcaşii, fiecare segment de vârstă şi-a putut găsi aici evenimentul dorit. Sunt două monumente importante pe care ne bucurăm că le avem în judeţul nostru.

         Cele două castele vor intra în componenţa Complexului Muzeal?

         Alexandru Gavrilaş: - N-aş vrea să mă hazardez cu această provocare, probabil că este un firesc al lucrurilor. Ştiu multe lucruri despre aceste castele. La castelul de la Comlod am fost acum două luni, la cel de la Posmuş acum 3-4 zile, adică mergem destul de des, am făcut cercetare, am făcut supraveghere arheologică, discutăm despre lucrurile care s epot întâmpla, ne gândim la perspective şi la ceea ce ar trebui să devină finalitatea acestui proiect european. Consiliul Judeţean a pregătit o strategie, împreună cu Cornel Ban şi povestea pe care deja o ştiţi. Rămâne de văzut ce va hotărî Consiliul Judeţean.

         Rep.: - Normal aşa ar fi, pentru că, până la urmă, vor deveni cumva şi  instituţii muzeale...

         Alexandru Gavrilaş: - Este complicat să faci doar muzee peste tot în judeţ. Sigur că un centru cultural, un centru interactiv cu un anumit tip de dinamică, respectând condiţiile proiectului european cu cinci ani de finanţare gratuită, bilete gratuite, dar există suficient de mult spaţiu lateral, grădina, parcul din spate încât să poată fi folosit astfel încât să producă, la un moment dat, şi bani.

         Rep.: - Lecţii de istorie, festivaluri medievale şi multe alte proiecte frumoase.

         Alexandru Gavrilaş: - Sunt câteva proiecte despre care aş vrea să povestesc dar ele sunt rămase în cutia cu surprize pentru că sunt doar la faza de tatonări. Se încearcă nişte parteneriate importante şi veţi vedea la vremea respectivă că ele vor conta mult la dinamica locului. Va fi bine şi frumos.

         Rep.: - Sunt convins de acest lucru. Vă mulţumesc. Gândul de primăvară ar fi că...

         Alexandru Gavrilaş: - Să ne dea Dumnezeu sănătate, un pic de noroc, înţelepciune care, sigur, vine odată cu cultura şi cu educaţia, şi o vom avea, şi toate gândurile bune care pot fi în această lume şi în această lună.

         Rep.: - Gânduri bune şi de la noi, succes în activităţile Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud. Vă dorim o primăvară frumoasă.