Ăsta-i popa nost din Nuşeni – Rusu de Sus

Auzi nu de puţine ori, aflându-te printre credincioşii Parohiei Ortodoxe Nuşeni, cât de frumos spun aceştia despre „popa nost” că este omul lui Dumnezeu, mereu în mijlocul lor, munceşte ca un ales, nu numai în biserică ci şi în viaţa socială şi obştească. Ce frumos spun bătrânii, şi nu numai, din Nuşeni şi Rusu de Sus că „ăsta-i popa nost” şi auzindu-i îmi vine în minte caracterizarea făcută de un scriitor francez preotului în general: „În fiecare parohie este un om, care este al tuturora, pentru că este părintele sufletesc al tuturor, care este chemat ca martor, ca sfătuitor ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vieţii... Un om pe care copilaşii se obişnuiesc a-l iubi, a-l venera... Pe care necunoscuţii îl numesc părinte”.
În Parohia Nuşeni, cu Filia Rusu de Sus, slujeşte un preot dăruit trup şi suflet comunităţii creştine pe care este chemat s-o conducă pe calea mântuirii. O caracterizare succintă s-ar reduce la o singură propoziţie: „o parohie unită”. Cine-i conferă această unitate? Cu siguranţă vrednicul lor păstor, părintele Ioan Dacian Antal, care în puţinii ani de când se află aici, din anul 2009, a reuşit să le fie tuturor un adevărat păstor de suflete. Se potrivesc cuvintele Sf. Ap. Petru (1 Petru 5, 1-3) „Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, nu cu silnicie, ci cu voie bună, nu pentru câştig urât ci din dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste biserici, ci pildă făcându-vă turmei”. Este un preot bun şi milostiv şi mereu se află în fruntea credincioşilor, povăţuindu-i, îndrumându-i, ajutându-i. Aşa se face că la Nuşeni, în doar cinci ani s-a reuşit ridicarea în roşu şi acoperită a unei noi biserici. Inundaţiile au afectat grav vechiul locaş de rugăciune şi, ca atare, s-a impus ridicarea unei noi biserici. În anul 2010 au început lucrările. Acum, biserica este deja acoperită. Nu au fost sponsori foarte bogaţi, ci bănuţ lângă bănuţ, cu multă trudă şi cu multă rugă s-a reuşit să se facă multe lucruri bune. Nu este o parohie bogată, sunt mulţi pensionari, dar aceştia sunt aproape de biserică, preotul reuşind să-i îndrume şi să-i povăţuiască înspre cele plăcute lui Dumnezeu.
Localitatea Nuşeni înseamnă şi Azilul de bătrâni şi mănăstirea Sf. Ilie. Şi în aceste lăcaşuri, părintele Ioan, alături şi împreună cu ceilalţi preoţi, cu stareţul Paisie formează acel sobor minunat care se roagă alături şi pentru enoriaşi. În Filia Rusu de Sus, în faţa bisericii, a fost ridicat un monument întru cinstirea celor căzuţi în războaiele mondiale ale secolului al XX-lea. Este meritul Primăriei Nuşeni, al primarului Ioan Mureşan, dar şi mulţumirea părintelui paroh că, iată, eroii au revenit acasă, iar satisfacţia urmaşilor celor căzuţi este enormă, dovadă fiind că monumentul este mereu împodobit cu flori.
După terminarea Facultăţii de Teologie, părintele Ioan a slujit la Vişeu, de unde, prin transfer, a ajuns la Nuşeni. Fiu de preot, a ştiut şi ştie să se identifice cu viaţa enoriaşilor săi, fiind pildă întru toate, cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea şi cu credinţa. Apropiindu-se ziua de naştere a sfinţiei sale, 17 ianuarie, îi dorim părintelui ani îndelungaţi întru sănătate şi bucurii duhovniceşti, dorinţa părintelui fiind de a sluji pe cei încredinţaţi din Nuşeni – Rusu de Sus până la pensionare. Aşa să fie şi „La mulţi ani!”.