Atena - Acropole

Înaintăm cu foarte mare greutate spre inima ascunsă a Atenei. Nu numai numărul mare de autovehicule, dar mai ales îngustimea străzilor sunt cauza principală a fluctuaţiei, cu viteză de melc. Să fim calmi şi răbdători, conştienţi că ne aflăm în Bizanţ. Să ne adaptăm noilor condiţii.

Avem măcar norocul că deşi autocarul este un mijloc auto, ce greu se poate strecura pe aceste “uliţi”, conducătorul lui, dl. Ioan Avram, este cel mai potrivit să descurce această situaţie. Om călit şi încercat cu tainele şi secretele drumurilor europene, a reuşit să descopere strada pe care se află şi hotelul nostru.

Pe zidul alb al unui imobil din dreapta observăm cu toţii, amuzaţi, o firmă colorată în roşu, galben şi albastru asemeni tricolorului românesc.

Scria cu caractere mari şi în mod citeţ: Restaurant “LA ZAHARIA”.

Întâmplarea hazlie ne-a stârnit râsul, alungând parcă oboseala călătoriei. Dornici de o ciorbă bună românească, chiar şi de mici, ne-a dus cu gândul că la prima ocazie ce se va ivi să-i devenim clienţi lui Zaharia. Promisiunea, am respectat-o, bineînţeles cu prima ocazie avută. Am ajuns la hotelul de modă mai veche, dar modernizat şi ospitalier, după cum aveam şi nevoie. Un duş cald ne-a grăbit la odihnă şi un somn bun, era tot ce ne-am dorit!

A doua zi, programul nostru, de până la ora 14,00, cuprindea vizitarea legendarului ACROPOLE, din mijlocul ATENEI.

Dimineaţa eram cu toţii prezenţi şi vioi. Micul dejun, foarte bogat, diversificat şi gustos ne-a mărit şi mai mult energia necesară escaladării treptelor numeroase şi în zig-zag până la cucerirrea celor 156 m, deasupra nivelului oraşului propriu-zis. Nu degeaba ACROPOLE e supranumit de greci şi “Oraşul de Sus”.

La o coadă asemănătoare cu cozile noastre pentru carne în comunism ne-am procurat fiecare biletul de intrare, valorând 12 euro/bucata.

Şi am început urcuşul cu răbdare şi curaj. Atena, imens centru industrial administrativ şi cultural, este una din cele mai vechi capitale ale lumii occidentale. Este locuită încă de acum 6000 de ani în urmă. La început a fost ocupată stânca imensă şi sacră a Acropolei de către pelasgieni şi ceva mai târziu de ionieni.

Aici au beneficiat de o adevărată fortăreaţă naturală, cu peşteri, grote şi izvoare naturale. În caz de pericol îşi găseau repede scăparea pe culmea stâncii abrupte. Prima perioadă de înflorire a oraşului s-a petrecut în epoca miceniană (1600-1100 î.Hr.), când a fost consacrat zeiţei Atena, nume care îl poartă şi astăzi. Treptat, numărul locuitorilor a crescut vertiginos, ocupând toate regiunile înconjurătoare: Acora, Keramicos, Pnyx. În sec. VI î.Hr. a ajuns de la ţărmul mărilor înconjurătoare până la poalele munţilor Licabettus şi Ymittos. În acel secol şi templele de lemn au fost înlocuite cu temple durabile din piatră.

Cel mai impresionant PANTHENONUL a fost dedicat zeiţei Atena. Dar în vremea războaielor medice (480-479 î.Hr),Acropole a rămas golit de locuitori şi avutul lor. A urmat perioada de glorie (460-429 î.Hr.), numită şi “Vârsta de aur a Atenei”, când geniul lui Pericle a dus la schimbări esenţiale în viaţa Atenei. El a întreprins mari lucrări de reconstrucţie şi ridicarea splendidelor monumente milenare, pe care le vedem şi astăzi în toată splendoarea lor. Sute şi mii de vizitatori, de toate culorile şi seminţiile pământului, urcă zilnic spre înălţimea Acropolei, admirând cu entuziasm, impresionantele mărturii ale unei mari civilizaţii milenare.

Panthenonul, templu doric din marmură de Pendeli, ridicat şi el în cinstea fecioarei “Parthena” în limba greacă, sinonim Atena.

Templul Atenei Mike, mai mic dar elegant numit şi Templul Victoriei Neînaripate, înălţat în sec. V î.Hr. pentru comemorarea victoriilor grecilor asupra perşilor. Un alt templu, în stil ionic, Erechtion, a fost dedicat regelui – erou rechteu, identificat cu Poseidon (mai târziu) se distinge prin măreţia şi frumuseţea CARIATIDELOR. Ele sunt statui perfecte de fete tinere ce sprijină pe capetele lor acoperişul său.

Se spune într-o legendă a vechilor greci că Atena şi Poseidon şi-au disputat supremaţia asupra oraşului Atena. Se ştie că zeiţa Atena a ieşit învingătoare şi a făcut să răsară din pământ un măslin.