Au venit la ei în ţară şi la fraţii lor…

Au simțit, au vorbit, au cântat, au recitat, au trăit, au rezonat românește. Nu ca niște străni, cum singuri au punctat, ci la ei în țară, acasă la frații lor, așa au venit sâmbătă, la Colegiul Național “Petru Rareș” din Beclean, elevi și cadre didactice din Republica Moldova, regiunea Transnistria, în cadrul unui schimb de experiență inclus în programul Taberei Internaționale de Cultură și Civilizație Românească “Acasă la noi”, eveniment care își consumă la Gledin, în perioada 6 – 12 august, cea de-a șaptesprezecea ediție. Oaspeți au fost două grupuri, reprezentate pe de o parte de Eleonora Cercavschi (director al Liceului Teoretic “Ștefan cel Mare și Sfânt” Grigoriopol și președinte al Asociației “Lumina” a Pedagogilor Transnistrieni din Republica Moldova) și Raisa Pădurean (director adjunct al Liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol), iar pe de altă parte de Tatiana Jereghi (director la Școala de Artă din Cojușna, Raionul Străjeni). Nu doar cu înțelegere, cu o vorbă bună și cu brațele deschise, ci și cu peste 400 de titluri de cărți românești bune de dus “dincolo” și cu excursii la Băile Figa și la Herghelie i-au primit directorul Colegiului, Cristian Nicula, alături de dascăli, elevi și foști absolvenți (Darius Onul, student în SUA), membri “Astra” din Beclean și Năsăud, în frunte cu prof. Ioan Seni, prof. Cornel Cotuțiu, de la Uniunea Scriitorilor, deputatul de Beclean, Daniel Suciu, și senatorul din aceeași zonă electorală, Ioan Deneș, ambii deveniți cu această ocazie“astriști” cu acte în regulă. Organizatorii Taberei sunt Despărțământul “Astra” Năsăud, prin președintele Ioan Seni, cu implicarea prof. Aretei Moșu, vicepreşedinte Asociației la nivel național și coordonatorul Despărțământului din Iași, prin intermediul Consiliului Județean (al vicepreședintelui Alexandru Pugna și al lui Remus Lungu).

“Vina” de a fi român…

În cadrul oficial marcat de alocuțiuni despre lupta pentru idealurile românești afirmate cu speranța de biruință (Ioan Deneș) în Transnistria, focarul de război cel mai aproape de noi, de programe artistice oferite cu generozitate și talent de copiii de peste Prut (Ansamblul “La izvorul rece”), de o horă a unirii cântată de profesorul Ioan Pop și de evidențierea “sentimentului veșniciei” pe care prințul Marii Britanii a declarat că îl prețuiește cel mai mult în România (Cornel Cotuțiu), oaspeții n-au venit să ni se plângă, ci să ne vadă, să ne cunoască, punctând însă în același timp, pentru conștientizare, “vina” de a fi molovean, “culpa” “mai mare” de a fi român, fuga, nedreptatea, frica, prigoana, refugiul, situațiile dramatice prin care ne trec acolo frații, limba, școlile, neamul atât de iubite încât nu le pot părăsi.

Există în Transnistria opt instituții cu predare în limba română – a explicat Eleonora Cercavschi - fiecare cu istoria sa aparte, dar având în comun cunoașterea efectului politicii distructive a autorităților din regiune, dar și a “greșelilor făcute de la Chișinău”, acolo unde nimeni “nu aude și nu vede”, invocând “recomandările UE”; or, toate se traduc inclusiv în scăderea accentuată a numărului de elevi, evident și din alte cauze decât cele strict demografice. Mulțumiri pentru “oamenii simpli” de aici, a căror căldură sufletească au simțit-o în mod deosebit, a avut Raisa Pădureanu, cu referire specială la susținerea de dincoace de Prut în devastatoarele momente din 2004. 

2004, anul asaltului rusesc asupra limbii române în Transnistria

 Atunci s-a atins apogeul. O serie întreagă de școli, mai ales cele aflate în principalele orașe transnistrene, au fost atunci desființate peste noapte în modul cel mai brutal cu putință: milițienii transnistreni au invadat unitățile de învățământ, gonindu-i pe profesori și pe elevi. S-a intâmplat la Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol, la fel și la Liceul Teoretic "Ștefan cel Mare și Sfânt" din Grigoriopol. Românii care se încăpățânează să ducă mai departe învățătura în limba maternă sunt obligați să-și desfășoare cursurile în clădiri insalubre, prin diverse localități rurale, fie în Transnistria, fie, de cele mai multe ori, trecând Nistrul, în sate din Republica Moldova. Si asta pentru că liceele și școlile românești din orașele transnistriene au lacătul pe ușă. Acum, în cele opt școli românești din Transnistria, câte mai sunt deschise, învață doar 1.859 de elevi, față de 6.000, câți erau în anul 2004. De-a lungul timpului, unii dintre profesorii care s-au încăpățânat să predea în limba română pe teritoriul Transnistriei au fost arestați, iar elevii români au fost supuși la diverse presiuni, anchetați, amenințați cu bătaia sau chiar torturați. Efectul? Părinții se tem să-și mai dea copiii la astfel de școli, având alternativa unităților cu predare în limba rusă din Transnistria, mai ales că acestea au cele mai bune condiții materiale, asigurate de regimul separatist de la Tiraspol. Mai există, totuși, o mână de profesori români care se luptă în continuare pentru supraviețuirea limbii materne dincolo de Nistru, deciși să nu cedeze oricâte piedici ar întâmpina. Cei care ne-au vizitat zilele acestea sunt câțiva dintre ei.

Anul trecut, în toamnă, directorii celor opt șoli românești din Transnistria au ajuns la Bruxelles, în fața înalților comisari europeni, pentru a descrie abuzurile pe care administrația separatistă și forțele rusești staționare acolo le fac de 20 de ani asupra dascălilor, elevilor și părinților acestor intituții, din simpla “vină” că sunt români și că țin cu orice preț să studieze în limba lui Eminescu. 

Sentința CEDO, încălcată; presiunile, intensificate

Rusia a încălcat decizia CEDO din 19 octombrie 2012 în privința școlilor românești din Transnistria. La data respectivă, CEDO a hotărât că Rusia se face vinovată pentru desființarea a zeci de școli ale românilor din zona separatistă. Ar fi trebuit ca într-un anumit interval de timp, după pronunțarea sentinței, Rusia să redeschidă toate școlile românesti din Transnistria care au fost desființate. Acest interval s-a încheiat în 19 ianuarie 2013. Procesul de la CEDO a urat opt ani și a fost inițiat de 170 de dascăli și părinți ai elevilor români din Transnistria, în special de la Liceul Teoretic "Ștefan cel Mare și Sfânt" din Grigoriopol, unde directoare este Elena Cercavschi. Aceasta a reclamat public, imediat după expirarea termenului-limită prevăzut, nu doar neresepectarea deciziei de a repune în funcțiune a unităților de învățământ pentru închiderea cărora Rusia a fost găsită vinovată, ci și intenificarea după sentința CEDO a presiunilor împotriva ultimelor opt șoli românești din Transnistria. La proces a fost chemată Rusia, considerându-se că acest stat care deține controlul absolut în regiune se face vinovat de dispariția a zeci de școli românești din zona separatistă. La rândul ei, Rusia a susținut că nu are nicio legătură cu școlile românești și că decizia de desființare a acestora le privește doar pe autritățile așa-zisei Republici Transnistria, care ar fi o țară independentă; totuși, această “țară” nu e recunoscută decât de Moscova.